Asa cum l-am apucat, din 1971 pana in 1975, 2 Mai-ul avea trei uliti paralele si patru randuri de case, cele mai multe aflate pe soseaua care duce la Vama Veche. Casele de pe stanga soselei isi intindeau curtile pana pe plaja, astfel incat cei ce locuiau in ele aveau acces direct la mare. Existau case de chirpici, insa multe erau din caramida, inconjurate de acele garduri specific dobrogene din bolovani de calcar spoiti cu var. In prelungirea celor doua, trei sau patru incaperi, unite adesea printr-o prispa, se gasea magazia de lemne sau odaia improvizata ca dormitor in care se inghesuiau pe timpul verii membrii familiei "gazdei". Aparusera frigiderele, iar pe langa lavoar si empirica toaleta, in gospodariile mai pricopsite exista chiar si un dus confectionat dintr-o galeata prin care fusese trecut gatul unei stropitori. Se practica un sistem de pensiune. Materia principala a mesei pregatite contra sapte lei de persoana pe zi o constituiau guvizii dulci si fara oase, luati direct de la pescari sau de la cherhana. La lasarea noptii, proprietarii casei si copiii lor se retrageau in magazie sau in odaia improvizata in dormitor. La lumina neonului, chiriasii isi prelungeau siesta, discutiile, partidele de bridge sau rummy pana tarziu. Existau doua bauturi care se consumau in mod curent la 2 Mai: Murfatlarul cu "corabioare" pe eticheta, in sticle de un litru, alb sau rosu, falsificat in cantitati industriale, deindata ce se gasea de vanzare in toata tara, si vodca romaneasca. Focuri de tabara In curtile caselor locuite de tineri aveau loc ceaiuri - cateva in fiecare noapte - vestite din gura in gura in ziua respectiva. Aceste petreceri, care se terminau uneori cu o baie nocturna in mare sau cu o iesire pe plaja in revarsatul zorilor erau cat se poate de civilizate. Pentru ele, dar si pentru placerea lor, posesorii de magnetofoane Philips sau Grundig isi carau de la Bucuresti aparatele si benzile cu muzica imprimata in strainatate ori "trasa" de la Europa libera. In aceleasi nopti, pe plaja, sub privirile granicerilor - era o zona de frontiera - se aprindeau focuri in jurul carora se strangeau tinerii din corturi ca sa-i asculte pe cei care cantau acompaniindu-se la chitara. Imi amintesc cum, la lumina flacarilor, l-am auzit pentru prima oara pe Mircea Florian cantand. Era vremea cand muzica folk patrundea la noi, tot asa cum, in anii precedenti, patrunsesera The Beatles, Rolling Stones sau Jacques Dutronq, dislocand astfel preferintele generatiei anterioare - Connie Francis, Nat King Cole, Dalida... Nudism la 2 Mai Pe atunci existau putini caini de casa in Romania. Puteai intalni cate o cucoana tinand in brate un pudel sau un pechinez, sau vanatori care intretineau un ogar, dar nu mai mult de-atat. De aceea m-a surprins numarul mare de caini de casa, de rase diferite, pe plaja de la 2 Mai, si una din cele mai frumoase imagini ramase in minte este aceea a unui cocker iesind din mare beat de bucuria balacelii, scuturandu-si de apa blana si urechile. Fenomenul cel mai surprinzator si totodata specific 2 Mai-ului era insa nudismul. Pe litoralul oficial existau cateva tarcuri pentru nudism, frecventate indeosebi de femei si pazite ca niste seraiuri. Erau ingradituri de paianta sau patrulatere imprejmuite cu bete de trestie inalte de 2-3 metri, care atatau teribil curiozitatea, astfel incat la Eforie copiii se catarau pe scara trenului care mergea spre Constanta pentru a putea zari, pret de cateva secunde, niste trupuri complet goale - de cele mai multe ori de femei grase si varstnice. La 2 Mai insa nudismul, inaugurat in vara anului 1948, se practica neintrerupt, de o maniera fireasca si civilizata. Plaja, lata, bogata in nisip, incepea la marginea dinspre Mangalia a satului si se intindea pana la Vama Veche. De la un punct nedelimitat anume se terminau purtatorii costumelor de baie si incepeau nudistii. Te puteai duce linistit - fiind in slip - sa iti cauti un prieten sau o cunostinta care se bronza in pielea goala si viceversa... Politetea, buna crestere se pastrau insa intacte si puteai vedea cate un domn in costumul lui Adam inclinandu-se ceremonios si sarutand mana unei doamne goale-pusca. Insa cu fiecare an sporea numarul celor ce soseau in 2 Mai, noii veniti fiind straini de spiritul si de obiceiurile locului. Chiar si la Vama Veche, catunul din vecinatate, cu o plaja splendida si vasta, care nu avusese mai mult de o duzina de case, sezonistii se inmultisera. Atunci s-a auzit ca Stapanirea planuieste construirea unui santier naval la iesirea din Mangalia, in golf, pretext pentru a desfiinta podul, taind astfel comunicatia dintre satul de vacanta si oras. Nu era un simplu zvon. Trei ani mai tarziu, nu se mai putea ajunge din Mangalia la 2 Mai decat ocolind 15 kilometri prin comuna Limanu. Aparitia 2 Mai-ului ca statiune improvizata a fost expresia unui refuz si a unei stari de spirit; o alternativa la litoralul oficial a carui masiva etatizare incepuse in 1948, cand au fost nationalizate hotelurile, vilele, pensiunile si casele de vacanta particulare. In vara acelui an s-au instalat in 2 Mai cativa tineri care frecventasera pana atunci Costinestiul, care se numise Mangiabunar. Intre ei: Alexandru Paleologu si prima lui sotie, actrita, actorul Dorin Dron, Nicu Steinhardt, medicul si indianistul Sergiu-Al. George... Pana in 1878, catunul de la sud de Mangalia nici nu avusese un nume. Dupa realipirea Dobrogei la Romania, in urma Razboiului de Independenta, trecand pe acolo Mihail Kogalniceanu si auzind ca asezarea aceea nu poarta nici un hram, a intrebat: "- Ce zi este astazi? - 2 Mai. -Atunci sa se numeasca 2 Mai!" Statiune "particulara" Decenii in sir, 2 Mai-ul a ramas o mica localitate necunoscuta, populata de romani si lipoveni, indeletnicindu-se cu pescuitul sau fiind producatori de miere si cascaval. Au transformat-o in statiune de vilegiatura cativa tineri nonconformisti. O statiune "particulara", intrucat nu aparea pe hartile sau pliantele turismului oficial, regimul comunist laudandu-se cu noile hoteluri construite in anii '60 ai secolului trecut la Mamaia, Eforie sau Mangalia. In anii '50, in mod paradoxal, pe langa "fostii" care infiintasera 2 Mai-ul au venit sa isi petreaca vacantele aici scriitori oficiali ai Ocarmuirii precum Dan Desliu ori Titus Popovici. Apoi a fost un spatiu copios frecventat - am spune in limbajul de azi - de VIP-uri: actori, muzicieni, scriitori, pictori... Si aceasta in pofida lipsei de confort. Amatorii de izolare desavarsita aveau la dispozitie Vama Veche, care abia numara o duzina de case in anii '60 si la inceputul deceniului urmator.