Tom GALLAGHER 

In ultima vreme, Comisarul UE pentru Extindere, Olli Rehn, a scris mult in presa internationala despre cel mai bun mod in care UE sa-si foloseasca "puterea blanda" pentru a stabiliza situatia din Balcanii de Vest. Nu citeaza niciodata Romania sau Bulgaria ca locuri unde Bruxelles-ul si-a exportat cu succes normele si valorile. A avertizat insa ca procesul de extindere ofera anumite lectii despre cum nu trebuie procedat in viitor. Acum se crede ca este recomandabil sa se abordeze mai intai cele mai dificile capitole de negocieri, iar graba sa nu duca la negocieri incomplete, asa cum s-a intamplat cu Romania in 2004. Cand a vorbit la Iasi in mai, Jonathan Scheele a fost mai constructiv. A demostrat ca, in ceea ce priveste economia, Romania ar trebui sa fie un model pentru Republica Moldova. Din exterior, ideea pare acceptabila. Ratele cresterii economice s-au ridicat odata cu demararea negocierilor pentru aderare in 2000. Mare parte din sistemul financiar a inceput sa capete regulile cuvenite. Dar exista multe elemente care starnesc ingrijorarea. Numai in 2004, UE a fost dispusa sa recunoasca public ca Romania isi construise o economie de piata functionala. Domnul Scheele a fost pana in ultima clipa nesigur daca acest statut va fi declarat, in pofida dovezilor ce sugerau ca rasplata se datora numeroaselor initiative de lobby politic. Sunt chiar mai multe dovezi ce arata ca, de fapt, nu exista criterii transparente pentru aderare. Capitolele de negociere sunt tinte flexibile, iar principalele state membre n-au hotarat daca ele au fost atinse sau nu. Factorul crucial care i-a asigurat Romaniei succesul a fost faptul ca unele dintre sectoarale strategice ale economiei au fost achizitionate de companii de varf din UE. Conform logicii financiare, pentru a asigura un flux serios de profit din investitiile in sectorul bancar, energetic, in retail si in alte sectoare, Romania trebuie sa fie membru deplin al UE. Ea a devenit un stat tributar al UE. Cei mai multi romani cred ca e un chilipir mult mai avantajos decat posibilitatea de a fi lasati in zona gri, dominata de Rusia. Poate ca intr-o zi domnul Scheele va elabora exact aceleasi lectii pentru Republica Moldova. Sau ar putea reflecta sa vada daca Romania poate invata ceva din povestea economiei din Republica Moldova din ultimii 15 ani. In anii '90, Moldova a ales o strategie ambitioasa de liberalizare economica, urmand sfatul FMI-ului. Aceasta a implicat liberalizarea preturilor si a dobanzilor, in tentativa de a adopta o moneda nationala convertibila si de a liberaliza comertul. Consultantii FMI-ului au sustinut ca bazele economiei din Republica Moldova erau suficient de solide pentru a-i permite sa faca fata presiunilor economiei globale. A fost o greseala catastrofala a birocratilor de la FMI, care au dobandit doar cunostinte superficiale despre realitatea economica din Republica Moldova si au neglijat sublinierea nevoii de reforma pentru agentiile de reglementare. Terapia de soc aproape ca a ucis pacientul. Criza financiara din Rusia anului 1998 a expus in mod brutal vulerabilitatea Republicii Moldova la bruste tendinte adverse. Spre sfarsitul anului 1990 amploarea economiei ajunsese la mai putin de o treime din cota atinsa in 1989. Dar in 1997-1998 Chisinaului inca i se cerea sa-i plateasca dobanda FMI-ului pentru imprumuturi straine care atingeau 70 milioane de dolari, lucru care a afundat economia si mai adanc in recesiune. In 2000, PIB-ul pe cap de locuitor era de cinci ori mai mic decat media din lume. In 2004, 40% din cetateni traiau intr-o saracie lucie. Profesorii si alte categorii de angajati plecau in strainatate sa sape santuri pentru a-si putea intretine familiile. Nu insinuez ca ar trebui sa le ridicam statui lui Nicolae Vacaroiu si altor experti financiari din epoca lui Iliescu, care au sfidat recomandarile FMI-ului. Au luat credite, dar le-au folosit ca sa cumpere voturi, lasandu-i pe contribuabili sa achite facturi astronomice mai tarziu. Nici nu pretind ca Romania ar trebui sa urmeze calea izolationista a Belarusului. Dar n-ar fi fost rau daca ar fi aruncat o privire spre Slovenia, care a sfidat ortodoxia FMI-uli si si-a liberalizat economia in ritmul propriu, atunci cand institutiile au fost pregatite. Slovenia este unul dintre cazurile de reusita economica din UE, spre deosebire de Italia, gigantica ei vecina. Un colaps la nivelul Argentinei din 2001 este un pericol real, din cauza bancilor deficitare, care ar putea duce la o inflatie galopanta, scotand tara din zona euro. Unul dintre socuri ar fi revenirea rapida a multor muncitori migratori, dar someri, in Romania. Totusi, e mai bine in UE decat in afara ei! Dar Romania ar trebui sa adopte un planning economic pe termen lung, in functie de propriile ei necesitati nationale, si sa nu se increada automat in mana care conduce nava economiei de la Bruxelles. FMI si UE au actionat impreuna in acesta parte a lumii. Prestatia lor trebuie privita cu o doza de scepticism. Daca domnul Scheele afirma ca modelul romanesc este raspunsul pentru Republica Moldova, nu ar fi surprinzator ca la Chisinau sa se creeze o oribila impresie de d�ja vu.