Cristian UNTEANU 

"In politica, urmezi unor imbecili si esti inlocuit de incapabili" Georges Clemenceau Ne aflam oare in mijlocul uneia sau a mai multor mari conspiratii care tind sa se intrepatrunda si sa paralizeze viata noastra politica? Intrebarea este pe atat de grava, pe cat sunt unele afirmatii facute in ultimele zile si care, intr-o tara cu adevarat europeana, ar trebui sa provoace cutremure de proportii. Iata, spre exemplu, recenta luare de pozitie a domnului Dan Voiculescu, care declara pentru Amos News ca "asa-zisele" dosare care au "aparut peste noapte" referitoare la trecutul sau ''releva un lucru extrem de grav pentru procesul democratic din Romania: SRI este inca folosit de actori politici pentru a compromite la momentul oportun adversarii politici". Acuzatia este foarte serioasa, fiind facuta de presedintele unui partid aflat la guvernare si care detine si posturi-cheie in Executiv, pana la nivelul de viceprim-ministru. Si daca un om cu aceasta pozitie afirma asta, atunci automat este sau ar trebui sa fie pus in discutie si modul in care ne indeplinim obligatiile de stat membru NATO. Sa reamintim faptul ca printre conditiile intrarii in Alianta a fost depolitizarea serviciilor secrete si garantia ca modul lor de functionare raspunde normelor existente in celelalte state membre. Aceasta fiind nu numai o conditie de credibilitate politica, ci si una de credibilitate operativa. Daca ar fi adevarat ca un serviciu actioneaza la comanda politica, consecinta logica este ca el poate genera informatii false care sa fie o amenintare directa pentru valabilitatea intregii structuri specifice a NATO. Si nu ar fi facut-o acum prima data, caci posibilul viitor viceprim-ministru al Romaniei, dl Dan Voiculescu, afirma limpede ca serviciul "este inca folosit". Asta inseamna ca stie ca ar mai exista precedente. Care? In ce context? Dosare la comanda cui si impotriva caror persoane? Daca stia de aceste lucruri, de ce nu le-a comunicat comisiilor parlamentare si, in paralel, de ce nu a avertizat si serviciile competente din NATO pentru a sesiza o asemenea foarte grava bresa la adresa securitatii Aliantei? Mai ales ca, luat de valul onestei indignari cetatenesti, domnul Voiculescu mai arunca si o alta coada de soparla: "Desi au aparut tot felul de speculatii precum ca presedintele Traian Basescu ar fi <<papusarul>> din spatele acestui scenariu, imi vine greu sa cred ca domnia sa poate fi chiar atat de ipocrit". "Chiar atat de ipocrit"? Pai care sa fie nivelul de ipocrizie acceptabil in domeniul securitatii nationale? Mai putin ipocrit sa fie cand e vorba despre eventuale dosare ale altora si chiar asa de ipocrit cand e vorba despre altceva? Dar in momentul cand ar semna, ma-ntelegi, numirea ca vicepremier a aceluiasi Dan Voiculescu, atunci la ce nivel s-ar situa ipocrizia? Sau de-abia atunci ar fi un om sincer, onest si cu drag de popor? Dincolo de gluma, intr-o stare de normalitate, aducerea in joc a numelui presedintelui si evocarea, macar ca zvon, a pozitiei sale de "papusar" intr-o asemenea afacere murdara si periculoasa trebuie sa aiba ceva consecinte. Iar societatea noastra civila tace cu obstinatie si gratie. Oare de ce? Indiferent de decizia CNSAS, acest episod ar trebui analizat cu toata atentia, tocmai pentru a lamuri o posibila teorie a conspiratiei, posibil de evocat in multe alte cazuri. A doua teorie a conspiratiei a fost lansata pe piata de catre demisionarul secretar de stat de la Ministerul Economiei si Comertului, dl Ionel Mantog, care-l acuza pe fostul sau sef Codrut Seres ca ar fi transformat MEC "intr-o divizie a grupului de firme GRIVCO, si implicit intr-o filiala a Partidului Conservator", actionand "ca si cand ar fi in continuare doar director in Grupul GRIVCO si nu ca un membru al Guvernului Romaniei". Din nou, acuzatii penale extrem de grave si, din cauza functiilor celor doi impricinati, cu relevanta directa pentru siguranta nationala. A anuntat cineva ca s-ar fi autosesizat si, ca atare, organele competente au inceput ancheta preliminara? Zise ceva primul-ministru? Acuzatia este incadrabila in categoria de "subminare a economiei nationale", adica exact de ce-ar trebui sa se ocupe SRI-ul pe de o parte, Procuratura pe de alta. Asta, daca ceva este adevarat. Sau nu cumva ne incadram la categoria mai sus-mentionata de probleme, adica elaborare peste noapte de dosare si anihilare de adversari politici? Atunci degeaba avem SRI si degeaba dispunem de Procuratura, pentru ca s-ar lucra pe dosare false si la comanda politica. Reamintesc motto-ul ziarului nostru: "Siguranta cetateanului mai presus decat securitatea statului". Dar cine se ocupa de amandoua in Romania europeana de azi? Sa nu uitam ca suntem singura tara din Europa si din lume unde consilierul pentru securitate nationala al primului-ministru nu este autorizat sa aiba acces la documente secrete. Ce se petrece, de fapt?