Gabriel ANDREESCU 

Ion Iliescu a incercat sa obtina, din partea Consiliului Provizoriu de Unitate Nationala (CPUN), o decizie de condamnare a Pietei Universitatii. A pus tema in discutie in cateva randuri. "Piata trebuie maturata", spunea el, si asta chiar s-ar fi produs daca CPUN ar fi decis prin vot ca manifestatia este ilegala. Dezbaterile semanau cu adevarate batalii. Mi-a ramas in minte stilul in care Nica Leon infrunta atunci cererile lui Iliescu. Virulenta lui fata de Biroul executiv al CPUN, care facea jocurile, ajungea uneori sa intimideze, si asta a contat. Un alt "vehement" era Ticu Dumitrescu. Inclestarile verbale au tot intarziat asumarea de catre CPUN a hotararii dezonorante. In sfarsit, imi amintesc o ultima sedinta pe la sfarsitul lunii aprilie 1990, ultimul efort al unui Iliescu hotarat sa-si vada adoptata propunerea. Condamnarea parea iminenta. In jurul cladirii din Dealul Mitropoliei striga o multime fesenizata. Atunci am urcat cu Ticu Dumitrescu pe podium si ne-am anuntat demisia din CPUN ca forma de protest. Dupa interventii, Iliescu a mai apucat sa se planga: "Iata cum inteleg ei sa se supuna votului democratic!" (sau cam asa ceva). Multimea de pe Dealul Mitropoliei ne-a intampinat si ea, la iesire, cu un vuiet de injuraturi. Dar CPUN nu a calificat niciodata manifestatia din Piata Universitatii ca ilegala. Daca strategia lui Ion Iliescu ar fi mers, atunci vinovatul pentru reprimarea Pietei, care ar fi avut probabil loc imediat, inainte de alegeri, avea o natura colectiva. S-a intamplat sa nu fie asa. Evenimentele din iunie au fost decise de persoane individuale care ocupau pozitii de putere in stat. In conspiratia indreptata impotriva tuturor adversarilor FSN - protestatari, presa independenta, partide istorice -, minerii au reprezentat doar un instrument. Ceea ce nu scade insa responsabilitatea ortacilor care au semanat teroarea pe strazile Bucurestiului. De 15 ani, ca si in aceste zile, tot citesc articole in care se clameaza compasiune pentru minerii inselati de FSN. Or fi fost ei pacaliti, dar tot ramane indecent sa ceri "iertarea" acestor oameni, totusi maturi, care s-au comportat bestial. Am fost in zilele de 14-15 iunie pe strazile Capitalei, am vazut sediile distruse, oameni refugiindu-se infricosati, am adunat marturii de la tineri cu ochelarii sparti si cu capul plin de sange, de la femei gravide lovite in abdomen. O oroare. E drept ca imaginea stridenta a manuitorilor de bate pune in mod nedrept in umbra pe primii intre responsabili. Au fost in acele zile retinute, arbitrar, peste 1000 de persoane. Intre acestia 34 de copii, care au stat cu saptamanile in inchisoare. Doar interventiile insistente au "induplecat" autoritatile sa-i elibereze. Cum poate explica cineva sechestrarea minorilor? S-a dat cifra de sase persoane care si-au pierdut in acele zile viata. Acestea sunt doar victimele directe. Stiu cel putin una in plus: Rob Mircea-Andrei, elev in clasa a X-a la liceul I.L. Caragiale. In seara de 13 iunie a plecat la Televiziune in urma apelurilor lui Ion Iliescu si nu a mai revenit acasa. Familia s-a interesat la Politie, la spitale, la Institutul medico-legal. Nici un raspuns. De abia peste 11 zile a fost chemata mama, caci copilul intrase in criza. Avea o boala care cerea medicamentatie zilnica. Privarea de cele necesare si bataile i-au fost fatale. A murit dupa cateva luni, urmare a tinerii abuzive in arest, ascuns de familie. Parchetul militar a anuntat ca dosarele mineriadei vor fi finalizate in cateva luni. Procesul va incepe deci dupa 16 ani! Vor fi oare inculpati si cei care au participat la inselarea opiniei publice? Sa nu-l uitam pe Razvan Theodorescu si felul in care a folosit televiziunea romana "libera" pentru incitarea populatiei si legitimarea mineriadei. Si mai sunt si altii. Dar cei mai vinovati dintre responsabili, pentru cele intamplate, sunt cei doi, Ion Iliescu si directorul SRI de atunci, Virgil Magureanu. Doar ei puteau sa initieze si sa puna in aplicare uriasa conspiratie care a facut victime omenesti, a supus un oras terorii, a amenintat intreaga populatie cu existenta unui "dictator luminat" in aceasta tara. Mai putin penala, dar nu mai mica, este vina celor doi pentru a fi facut din Romania paria Europei, dupa ce castigase, in decembrie 1989, un val urias de simpatie. Societatea romaneasca nu va scapa de trauma din 13-15 iunie 1990 decat dupa alte decenii. Iar "eliberarea" nu va fi oricum posibila fara ca cei doi principali vinovati sa isi primeasca pedeapsa cu dreapta masura. O sentinta din care lipsesc Ion Iliescu si Virgil Magureanu nu ar insemna decat un simulacru, o sfidare a ideii de justitie si ar amana pentru alti ani buni reconcilierea Romaniei cu sine insasi.