Miruna MUNTEANU 

Pentru o spaga de 10 milioane de euro, fostii nostri guvernanti au acceptat sa cumpere, de la o firma britanica, fier vechi la pret de nave de lupta. Ei au castigat 10 milioane, Romania a pierdut 170. Scandalul fregatelor este cea mai recenta dintre numeroasele afaceri in care statul roman a fost jefuit invocandu-se inalte interese de politica externa. In care coruptia a fost prezentata ca fiind o cerinta a Occidentului. Fiindca, din prima clipa, tranzactia a putit de la o posta. Nu trebuia sa fii mare specialist ca sa iti dai seama ca e anormal sa platesti aproape 170 de milioane de euro pe doua nave scoase de englezi la casat. Era suficienta o cautare pe Internet pentru a afla pretul pietei. Celor cativa jurnalisti care au ridicat la momentul respectiv aceasta problema li s-a inchis imediat gura cu slagarul "interesului national". Al "ratiunilor superioare de stat". Vezi-Doamne, acesta este costul integrarii in NATO. Londra ne forteaza mana! Vrem sprijin politic, trebuie sa achizitionam ciurucurile englezesti la pret de trufanda. Fara sa comentam. In fata unor asemenea argumente, criticii au tacut. Romanii sunt invatati cu birurile la "Inalta Poarta". Dar, iata ca aflam acum ca si contribuabilul britanic se considera pacalit in aceasta afacere. Iar scandalul de coruptie a izbucnit tocmai la Londra, nu la Bucuresti. Acolo, ancheta avanseaza cu pasi rapizi. Investigatorii au reusit sa creioneze deja schema escrocheriei. O schema de altfel foarte simpla. Compania BAE a cumparat de la Ministerul britanic al Apararii doua fregate la pret de fier vechi. A platit cate 100.000 de lire sterline pentru fiecare. Apoi le-a revandut statului roman pe o suma de peste 50 de ori mai mare. A obtinut, dintr-un singur foc, un profit de 115 milioane de lire sterline. Din care s-au scazut "comisioanele". Unul "oficial" - in valoare de vreun milion - s-a dus catre "intermediarul" din Romania. Alte 7 milioane de lire - circa 10 milioane de euro - au "uns" rotitele tranzactiei. Pentru prima data, stim, deci, exact cat a fost spaga incasata de fostii nostri guvernanti. Nu stim, inca, numele beneficiarilor. Dar le putem cu usurinta intui. Le vor afla, cu siguranta, anchetatorii britanici. Din pacate, autoritatile de la Londra nu pot face arestari si la Bucuresti. Aici suntem nevoiti sa ne descurcam singuri. Ramane de vazut cat interes isi vor da procurorii nostri. Ei trebuie sa-i ancheteze pe toti cei care au avizat acest contract oneros, de la specialistii Romtehnica pana la premierul Adrian Nastase. Si ar fi cazul sa fie luate la intrebari si celebrele noastre servicii secrete, care cica habar n-au avut de ce se intampla. Ce pazea Directia de informatii Militare? Nu stia nici macar ca Anglia folosea nave identice cu cele achizitionate de Romania pe post de tinta in cadrul exercitiilor navale? Scandalul fregatelor nu este, insa, nicidecum singular. BAE nu a fost prima (si poate nici ultima) companie care a stiut sa speculeze in interes propriu rapacitatea demnitarilor damboviteni si totalul lor dispret fata de banul public. Pentru "comisionul corect", acestia sunt dispusi sa semneze orice contract, oricat de pagubos pentru tara. Asa ne-am procopsit cu "autostrada Bechtel" sau cu afacerea EADS. Asa este sifonat bugetul statului in conturile private ale unor politicieni. Asa se dau marile tunuri. Nu din spagi "modeste", de cateva sute de mii de euro, se fac marile averi. In aceste cazuri, "atentiile" se masoara in milioane. Pentru ca a reprezentat (dezastruos) Ministerul Transporturilor la negocierile cu Bechtel, avocata Simona Neagu a castigat 4,4 milioane de euro - "onorariu de succes" - la semnarea contractului initial. Bani platiti nu de concernul american, ci de contribuabilul roman - fericit ca are in sfarsit ocazia sa plateasca un pret vizibil supraevaluat pentru o lucrare a carei oportunitate este mai mult decat discutabila. De ce era nevoie de un colaborator atat de costisitor, in conditiile in care Ministerul Transportului dispune de o intreaga Directie juridica? Poate pentru ca Simona Neagu, dupa propriile marturisiri, este in "relatii foarte bune cu Miron Mitrea". Si acesta este, cu siguranta, numai varful icebergului. Asemenea tunuri nu pot trece, insa, neobservate. Dimensiunile jafului sunt atat de coplesitoare, incat orice ageamiu le pricepe. Si atunci sunt invocate ratiunile "geostrategice". Se insinueaza ca Administratia Bush ne-a fortat mana cu Bechtelul si ca Uniunea Europeana ne-a bagat pe gat contractul EADS. Sau ca Londra ne-a obligat sa-i cumparam jafurile de fregate. Spaga ar fi, chipurile, una inter-guvernamentala, menita sa cumpere favoruri politice Romaniei. Nici vorba de asa ceva. Nu avem nici un beneficiu de imagine de pe urma acestor mega-escrocherii. Din contra. Pierdem nu doar bani (enorm de multi), ci si credibilitate. De castigat, au castigat cateva persoane. Acum ar fi timpul sa inceapa sa plateasca.