Varujan VOSGANIAN 

Timbrul literar este un impozit care are deja o istorie lunga si destul de trista in Romania postdecembrista. Lunga, pentru ca el a fost inclus in legislatie inca din anul 1994, prin Legea nr 35 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, folcloric si al artelor plastice. Timbrul literar este de 2% din valoarea unei carti si se adauga pretului acesteia. Anume, daca o carte, prin ceea ce revine tiparului, editurii, autorului si distributiei valoreaza 100 de unitati, pretul final, in care se include si timbrul literar va fi de 102 de unitati. Acest impozit se varsa catre asociatiile de scriitori, anume acelei asociatii pentru care opteaza autorul sau mostenitorii sai, sau, in lipsa acestora, optiunea ramane la latitudinea editurii. In clipa de fata, organizatia care colecteaza timbrul literar este Uniunea Scriitorilor din Romania. Dar aceasta istorie a timbrului literar este si trista, caci, pana in a doua jumatate a anului trecut, nimeni nu s-a ocupat in mod real de colectarea timbrului literar. El trebuia platit de distribuitori, dupa vanzarea cartii. Dar cum nimeni n-a cerut banii, nici distribuitorii, asa cum se intampla indeobste la plata impozitelor, nu s-au grabit sa-i dea. La sfarsitul anului 2003, prin modificarea normelor de aplicare a Legii 35/1994, obligatia fiscala a trecut la edituri. Cum insa legile din Romania sunt atat de numeroase (cam o mie pe an) incat nimeni n-are timp sa le citeasca, sansa de a afla de modificarile normelor de aplicare ale legilor atunci cand cei interesati nu le popularizeaza, este minima. Astfel incat nici o editura n-a catadicsit sa plateasca timbrul literar, fie pentru ca, precum in cazul distribuitorilor, nimeni nu le-a cerut s-o faca fie pentru ca n-au auzit de o asemenea modificare. In concluzie, timbrul literar a ramas o frumoasa masura de sprijinire a creatiei literare si a breslei scriitoricesti, dar numai pe hartie. Sumele adunate anual nu depaseau 1-2% din ceea ce ar fi trebuit, in mod real sa se colecteze. Nu stim in clipa de fata care este piata reala a cartii din Romania, pentru a putea avea o estimare cu privire la suma ce ar trebui colectata prin timbrul literar. Estimarile sunt cu atat mai dificil de realizat cu cat timbrul literar nu se percepe pentru toate cartile vandute, ci numai pentru cartile beletristice. Anume pentru fiecare exemplar de carte beletristica din literatura romana sau traduceri (lucrari de proza, critica literara, versuri, piese de teatru, literatura pentru copii, memorialistica, eseuri si altele de aceeasi natura), precum si pentru operele clasice sau traducerile cu drepturi de autor care nu mai beneficiaza de protectie legala, vandute prin unitatile de orice fel, editate sau nu in Romania. Acest segment de piata reprezinta intre 25% si 40% din piata cartii din Romania. Iar piata totala a cartii, ca ordin de marime, se situeaza la un nivel de cateva zeci de milioane de euro. Aceasta situatie privind administrarea sau, mai degraba, neadministrarea timbrului literar, s-a perpetuat prin bunavointa Ministerului Finantelor Publice. Fiind vorba de sume care nu se vireaza la bugetul statului, ci in contul asociatiilor profesionale, Ministerul Finantelor nu s-a preocupat niciodata de stadiul colectarii timbrului literar, chiar si atunci cand, cum s-a intamplat prin 1995-1996, Uniunea Scriitorilor a sesizat acest lucru. Altminteri, Ministerul Finantelor n-ar fi trebuit sa fie cu totul dezinteresat, caci penalitatile de neplata ar fi mers in visteria statului. Aceasta situatie nu va mai fi tolerata. Incepand cu anul 2006, Uniunea Scriitorilor a creat un sistem de administrare a timbrului literar. Operatiunea este anevoioasa, in Romania peste patru mii de firme au in obiectul de activitate editare de carte iar din acestea cateva sute chiar publica. Majoritatea lor, inclusiv edituri mari, cu vanzari importante de carte beletristica, nu au platit niciodata timbru literar si inteleg destul de greu de ce ar face-o tocmai acum. O societate functionala este aceea in care fiecare este constient de drepturile si de obligatiile sale. Din pacate, multa vreme breasla scriitorilor nu si-a fructificat drepturile oferite de lege. Drepturi care se bazau pe obligatia ce-i revenea breslei de a administra colectarea timbrului literar. Acum scriitorii sunt decisi sa faca acest lucru. Urmeaza acum responsabilizarea editurilor de a respecta, la randul lor, legea, mai ales ca timbrul literar nu este prelevat din castigurile lor ci, precum taxa pe valoarea adaugata, este o taxa de consum, anume o suma platita de cititori pentru a sluji literaturii romane.