Mihai TANASESCU 

In Romania zilelor noastre, pregatita de integrarea in UE, numarul focarelor de gripa aviara a ajuns la aproape 130 de focare si nimic nu pare sa opreasca raspandirea virusului care pune pe butuci avicultura romaneasca. Dupa doua saptamani de foc, pana si televiziunile s-au cam plictisit sa filmeze pasari moarte, filtre de politie, mascati in halate albe si cetateni nervosi sau disperati. Cam tot atunci au inceput sa dispara de pe ecrane si responsabilii politici ai subiectului: premierul Tariceanu, ministrul Flutur sau contabilul Nicolaescu. A venit presedintele Traian Basescu la Guvern, a facut ordine si a inchis televizorul. Din cand in cand mai vedem cate o stire cu bursa focarelor, in continua crestere, si cam atat. Atentia mass-media s-a indreptat apoi catre coridoarele Puterii unde, presedinti de partide, ministri si miliardari discuta despre restructurarea Cabinetului Tariceanu. Si ca orice discutie fructuoasa din cadrul Coalitiei guvernamentale ea se desfasoara trei sferturi prin intermediul presei si un sfert in spatele usilor intredeschise. Dupa ce democratii au lansat tema, combatantii aliati au inceput sa-si arate unul altuia pisica pe la diverse emisiuni cu audienta sau prin diverse pagini cu tiraj. A inceput sa ploua cu acuze la adresa unor ministri, altii sunt chemati in Parlament sa dea socoteala pentru fondurile cheltuite, iar unii sunt boicotati chiar de propriii parlamentari. Ca de fiecare data cand Coalitia incearca sa ajunga la un consens, asistam la trei-patru pozitii diferite, fiecare dintre protagonisti incearca sa-si maximizeze profitul de imagine de pe urma scandalului. Din nefericire, Romania a mai asistat o data la un spectacol asemanator, oferit in perioada 1996-2000 de catre guvernarea CDR-PD-UDMR. "Partenerii" de atunci se regasesc si in coalitia dintre Alianta D.A.-PC-UDMR, iar metodele de a face politica si de a guverna s-au pastrat si ele. Diferentele sunt de context si nu de substanta. Tema restructurarii guvernamentale reprezinta un bun exemplu in acest sens. Subiectul a fost aruncat pentru a crea tensiune si pentru a destructura institutia guvernamentala. Obiectivul din spatele actiunii democratilor este slabirea autoritatii premierului Tariceanu si desolidarizarea partenerilor de guvernare. Eliminarea functiilor de vicepremieri, functii politice fara atributii executive clare, vizeaza tocmai slabirea angajamentului politic pe care co-aliatii si l-au asumat fata de Guvernul Tariceanu. Cum ar putea UDMR-ul sau PC-ul sa abandoneze corabia liberala cand tocmai presedintii acestor formatiuni sunt vicepremieri ai Guvernului Tariceanu? Un guvern mai mic, cu o componenta politica mai redusa, ar fi mai usor de zdruncinat, iar democratii asta isi doresc. Guvernul de coalitie presupune impartirea ciolanului, iar cu cat masa Executivul este mai mare cu atat si bucata ce revine fiecarui co-mesean este mai mare. Instabilitatea scenei politice romanesti face ca ciolanul sa fie principalul instrument de negociere si de loialitate. Cine are mai mult, imparte mai mult si isi face mai multi prieteni. Cine nu are sau are prea putin este izolat si in cele din urma indepartat. Pentru premierul Tariceanu un cabinet stufos inseamna mai multe functii de impartit fidelilor din UDMR si PC. Cu cat acestia sunt mai numerosi in birourile ministeriale, cu atat mai inversunat vor apara Palatul de "agresiunile" externe sau interne. Din pacate, in cabinetele de coalitie, interesele politice se reduc, de cele mai multe ori, la cifre. Ce legatura au toate acestea cu viata romanilor sau cu gestionarea tarii? Prea mica. Alegerile au trecut demult, iar pe programul de guvernare s-a asternut un strat gros de praf. Din cand in cand politicienii Puterii mai vorbesc de promisiunile electorale, dar numai ca sa le aminteasca celorlalti parteneri de guvernare ca nu le-au indeplinit. In tot acest timp, tara noastra se indreapta buimacita catre Uniunea Europeana. Mai mult ne trage Europa spre ea decat inaintam noi. Nimeni nu stie insa ce se va intampla cand vom ajunge acolo. Guvernul e prea ocupat cu scandalurile politice si nu are timp sa elaboreze strategia de dezvoltare pentru perioada post-aderare. Romani, sunteti pe cont propriu!