Tom GALLAGHER 

Fila din jurnalul lui Jose Durao Barroso 17 mai, 2006 Ar fi fost jenant daca n-as fi venit la Bucuresti si la Sofia. Dar sunt locuri pe care am incercat sa le evit, odata ce am aflat despre predecesorul meu G�nther Verheugen, care, prin strategiile lui natange, a vrut sa integreze cele doua state, fara sa se asigure ca au avut loc reformele cuvenite. Ce soc sunt Bucurestii pentru simturi! Am mers spre Palatul Victoria aproape cu viteza luminii. Dar e cat se poate de clar ca infrastructura a ramas in deplina dezordine. Cineva care nu cunoaste tara ar crede ca in capitala s-a desfasurat recent un mare razboi. Cum s-au cheltuit fondurile PHARE, daca orasul-capitala a unui stat care se integreaza in UE este intr-un asemenea hal? Carutele scartaitoare care mergeau langa masina de ultima generatie sugereaza ca nu am reusit sa reducem deficitul de venit, care a explodat imediat dupa caderea comunismului. Unele dintre scenele de saracie pe care le-am surprins chiar mi-au reamintit de Luanda, capitala Angolei. Acolo am repurtat un succes politic. Am intermediat un armistitiu intre factiunile in conflict si curand dupa aceea am devenit ministru de Externe. Dar aceste mlastini balcanice ar putea deveni un cimitir politic pentru mine, daca nu sunt vigilent. Sunt multe de facut aici. Am fost surprins sa observ ca delegatia noastra a avut peste 100 de membri, echipa cea mai numeroasa pentru o tara care se integreaza. Multi dintre membri, inclusiv foarte rabdatorul domn Scheele, sunt britanici. Oare a fost o idee buna sa fie implicati atatia oameni in aceasta tara, dat fiind fiasco-ul unei mari parti din administratia publica? Cel putin ambasadorul Scheele nu ne-a ascuns nimic, ca sa ne putem bucura de o viata linistita. Dar poate ca nu e nevoie de un anglo-saxon flegmatic, ci de un latin receptiv care sa-i inteleaga pe politicienii si birocratii plauzibili si sinuosi, adepti ai ideii de a tine ascunsa adevarata stare de fapt. Ce pacat ca predecesorul meu nu a fost mai hotarat, cand delegatia a aratat starea alarmanta a sistemului juridic si esecul in a avea proceduri electorale transparente in 2004. Daca ar fi existat astfel de proceduri, poate ca acum n-am mai fi fost in acest haos. Probabil ca ar trebui sa analizam serios de ce atatea reforme vitale raman incomplete sau sunt lipsite de continut. Dar UE nu procedeaza asa. Comisia nu ar vrea. Au avut indoieli cu privire la Parlament inca de cand au gonit comisia condusa de Jacques Santer in 1998. Mai bine sa fiu atent ca sa nu fiu invinuit pentru litania greselilor comise in negocierile noastre cu Bulgaria si Romania. Acesta este a doua vizita pe care o fac de cand am devenit presedintele comisiei. Nu puteam sta decat o zi. Dar am vazut destul. Circulatia din Bucuresti seamana cu cea din Cairo, iar primul ministru s-a dovedit a fi un dealer de masini, caci a fost "un baiat subtire" si bine organizat. Insa aici chiar si disputele dintre presupusii aliati au devenit legendare. Se saboteaza reciproc, iar reformele sunt avortate. Ceea ce am auzit despre comportamentul partidelor si obsesia lor de a inhata fonduri in propriul beneficiu, imi aminteste de deplorabila republica parlamentara pe care noi insine o aveam acum aproape un secol. Guvernarea eronata a politicienilor alesi i-a permis lui Salazar sa fie dictator 40 de ani. Dar aici nu exista o astfel de ingrijorare. Daca citesti rapoartele lui Scheele, vezi clar ca apartenenta la clubul european este considerata o perna moale, datorita careia nesfarsitul razboi politic va continua, fara sa urmeze consecinte neplacute pentru politicieni. Le-am spus sa nu se mai gandeasca la o lunga vacanta de vara si sa se concentreze pe consoliderea reformele infaptuite numai pe jumatate. Dar mi s-a zis ca ei sunt procupati sa-si intinda retelele de protectie pana la Bruxelles. Sunt locuri care trebuie ocupate in Parlamentul European, precum si functii bine platite care se vor aloca in numeroase comitete. Cat despre presedinte, mi-a reamintit de liderii de sindicat care obisnuiau sa-si aduca membrii sa protesteze in fata sediului Comisiei din Bruxelles impotriva strategiilor noastre proglobalizare si chiar sa sparga cateva geamuri. Chiar si dupa ce a suferit o operatie dureroasa, presedintele era vioi si incapatanat. Este intr-adevar o mare personalitate. Totusi, este si el implicat in circul politic de aici. Batalia cu Tariceanu a ajuns la faza unei vendetta siciliene. Dar, spre deosebire de ce se intampla in Bulgaria, aici politica nu este o afacere criminala. Chiar m-am intrebat daca la Sofia ar trebui sa port vesta anti-glont pe care o tin pentru excursiile mele in Africa. O sa fie teribil daca, in loc sa simuleze insanatosirea, extinderea UE in aceste tari va consolida inapoierea. Eu unul cel putin n-o sa-mi cumpar o a doua vacanta in muntii Carpati, oricat de atragatori ar parea ei vazuti de sus. Si nici nu cred ca vreunul din colegii dommnului Scheele va face asta. Oare ne-am pierdut definitiv priceperea de a transforma tari care au fost gresit guvernate sau dictaturi? Sau e ceva anume in acest taram fascinant si tragic, care inseamna ca, orice am face, soarta lui sa nu se schimbe cu nimic?