Ioan GROSAN 

Am vazut mai demult un film care, atunci, prin insolitul subiectului pe care-l propunea, mi s-a parut de-a dreptul socant: un grup de vechi prieteni, fiecare excelent situat social si financiar si fiecare mare mancau, renunta la tot ce-aveau si se aduna undeva la o ferma cu un singur scop: sa manance intruna pana mor, pana crapa, efectiv. Daca nu ma-nseala memoria, printre altii (toti mari actori), jucau in el Mastroiani, Philippe Noiret si Andreea Ferreol. Filmul a fost tradus, inspirat, la noi, cu titlul "Marea crapelnita". Ei bine, azi situatia nu mi se mai pare atat de insolita, daca, de pilda, mutatis-mutandis, ma gandesc la parlamentarii nostri. De cele mai multe ori ei par sa se adune in institutia legislativa a tarii numai cu un gand: sa se-ngrase. As pune pariu ca peste doua treimi din deputatii si senatorii romani au peste 80 de kilograme, peste jumatate - 90, iar o treime bat suta. Dar sa se-ngrase nu numai la trup; ei se-ngrasa si-n vile, in conturi, in intravilane, in firme mascate, in sponsorizari pentru volume de versuri inca nescrise etc. E destul sa-i vezi foind pe culoarele Parlamentului fiecare cu un celular la ureche si cu altul in cealalta mana - asta in timp ce in sala goala conducatorul de sedinta ii implora sa ia loc si sa voteze - ca sa-ti dai seama de ce s-au zbatut ei atata ca sa ocupe un fotoliu de deputat sau de senator: ca sa se-ngrase. Iar mutrele lor!... Faceti o comparatie cu instantaneele fotografice nu prea vechi cu aplaudacii din Marea Adunare Nationala si cu cele de-acum, de la sedintele largite, si veti vedea ca diferentele sunt minime si ca singura schimbare majora e ca daca fostii votau ridicand mana, actualii apasa pe un buton, ei sau rudele lor.