Un american celebru a spus ca nu trebuie sa te intrebi ce face tara pentru tine, ci ce faci tu pentru ea! Extrapoland, in materie de exil/diaspora/emigratie, cum vreti sa-i spuneti, pentru cei peste 12 milioane de romani aflati dincolo de actualele granite ale tarii, desigur ca-i obligatoriu ca Patria-mama sa se ingrijeasca de fiii Sai imprastiati in cele patru zari, dar si ei se cuvine sa-si afle rosturile, mai ales in tarile libere (!), pentru a-si rosti obarsia si implicit a contribui la mai binele Romaniei. Desigur, si asta o stiu, in comunitatile romanesti din Occident au fost si sunt inca dihotomii de tot felul, politice si religioase, mai ales, dar si unele tinand de orgolii si veleitati, numai ca de vreo 15 ani nu s-a intreprins aproape nimic, pentru ca asperitatile dintre cei "deztarati" si pamanteni, chiar si dintre cei aflati in "lumea libera" sa se realizeze o comunicare in suflet si gandire. Nu-mi dau seama de ce si cum s-a hotarat unul dintre organizatorii Festivalului "Ziua Romaniei" sa abandoneze lupta, dar il intreb, retoric, a luat vreodata legatura si i-a pus in pagina pe marii nostri romani din N. Y, profesori universitari, savanti, scriitori, ziaristi-colegi de breasla de la publicatiile romanesti, artisti plastici si actori, prelati si oameni de afaceri? In America de Nord (SUA si Canada) traiesc acum aproximativ 1,5 milioane de romani (unii descendenti ai primilor pionieri, altii fugiti din raiul comunist, ultimii plecati sa-si puna in valoare capacitatile). In marea lor majoritate, acestia fac parte din diverse organizatii, asociatii si cluburi romanesti, se inchina in mai multe biserici. Da, este greu sa-i aduni pe toti acestia in spirit si simtire, dar rolul Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni (DRRP), organism guvernamental, tocmai acesta ar fi: nu numai de a sprijini initiativele, de cele mai multe ori particulare, ci de a promova actiuni de genul Festivalului newyorkez. Dincolo de lamentatia lui Stefan Minovici ramane o concluzie amara ca Ministerul de Externe, prin DRRP, este departe de ceea ce ar trebui sa fie puntea de suflet intre romani si romani.