Se spune ca adevaratul fair-play se probeaza dupa infrangeri, atunci cand omul arata daca stie ori nu sa piarda. Cam asa e, numai ca o proba mult mai dificila si mai concludenta a onestitatii ar fi cea de dupa victoriile proprii sau mai ales ale rivalilor tai. In toate aceste situatii cei doi Lucesti, indeosebi al batran, au pierdut lupta si au dovedit in privinta lor ceea ce pentru multi nu mai constituia un secret de mult timp. Sa-l luam mai intai pe cel de la Donetk. Pana acum cateva luni cand echipa sa se afla destul de departe de Dinamo Kiev facea clabuci in presa din Romania impotriva celor din capitala Ucrainei, apreciind ca Sahtarul sau n-are nici o sansa intrucat presedintele federatiei este insusi fratele patronului de la Dinamo, din care cauza ar avea mereu parte de arbitraje infernale. Timpul s-a mai scurs putin, Dinamo Kiev, in ciuda asa-zisei sustineri federale a mai pierdut din avans, mai ales datorita unei infrangeri pe teren propriu suferite contra echipei lui Oleg Protasov, Dnepr, pentru ca in ultima etapa sa termine acasa la egalitate, 2-2, cu echipa lui Lucescu, dupa ce la pauza conducea cu 2-0, toate acestea culminand cu meciul decisiv castigat de Sahtarul lui Il Luce. L-a mai auzit cineva dupa aceea pe Mircea blamand arbitrajul ori plangandu-se ca intreaga Ucraina ii este ostila? Niet! Mai degraba ar fi trebuit sa carteasca echipa lui Surkis, care desi a terminat la egalitate de puncte cu Sahtarul si avea si avantajul meciurilor directe - castigase in tur la Donetk cu 2-0 - a trebuit sa mai dispute si acel meci de baraj in urma caruia avea sa piarda al doilea titlu consecutiv. Atunci unde mai e, bre, sustinerea federala a celor de la Kiev? Macar de-ar fi fost numai asta, dar dupa acest nou triumf, tartorul batran s-a intors in tara, unde, excitat si de succesul obtinut de fi-so in cupa, s-a dezlantuit iarasi impotriva Stelei cu aceeasi vigoare patologica pe care o mai exersase in prea multe randuri: ca era echipa lui Ceausescu, ca l-a ostracizat tot timpul, ca l-a dat afara de la echipa nationala, ca toti arbitrii trageau cu echipa din Ghencea, toate acestea culminand cu aprecierea ca Steaua a castigat norocos CCE in '86, "dupa ce a jucat impotriva unor adversari fara nume, gen Vejle sau Kuusysi Lahti"! Bolnav trebuie sa mai fii incat sa nu-ti mai revii nici dupa doua decenii de la acel mare succes la inamicilor de la Steaua. Ce uita sa spuna Luce e detaliul ca stelistii, dupa ce au avut bafta da dea peste niste adversari "modesti" precum Vejle si Kuusysi - ultimii eliminasera anterior campioanele Iugoslaviei si Rusiei!?! - i-au mai si invins pe acestia, asta in timp ce in acelasi an de gratie 1986 Lucescu si Dinamo era umiliti de o anosta trupa din Albania, 17 Nentori, dupa doua infrangeri, 0-1 si 1-2, ceea ce constituie fara indoiala cel mai rusinos moment din intreaga istorie a fotbalului romanesc. Sa fie clar! Mult mai cumpanit parea sa fie Razvan ala micu', nu ca asa i-ar sta lui in caracter, ci pentru ca a parut sa inteleaga ceva din grobianismele lui tatane-so, chestii in care inital ni s-a parut ca dibuim o maturizare cu japca. Nici pe departe, ca doar n-o fi copil din flori! Ne-am dat seama de acest lucru mai intai dupa calificarea contra nemtilor de la Hertha Berlin, cand i-a aratat, in specificul rau famatului cartier, degetul mijlociu lui Copos (ce-i drept acesta chiar merita asa ceva, insa nu din partea lui Razvan), iar apoi zilele trecute, cand, dupa castigarea chinuita a Cupei Romaniei, a inceput sa se rasfete si sa spuna ca se gandeste sa plece de la Rapid. Ce sulfa de om si asta! E clar ca nici nu-i trece prin cap asa ceva, insa el n-a dorit altceva decat sa-l perpeleasca putin pe sinistrul patron Copos, sa-l arunce drept prada principala hienelor din galerie si chiar sa-l faca astfel responsabil de eventuala ratare a campionatului. De aceea spunem ca exista pe lumea asta oameni carora ar trebui sa le fie interzise bucuriile. Pentru ca nu stiu cum sa procedeze cu ele.

Constantin DINU