Demisia neasteptata a directorului CIA, Porter Goss, anuntata vineri, 5 mai a.c., este inca o dovada a derapajului Administratiei Bush. Goss a preluat Agentia Centrala de Informatii cu doar 18 luni in urma, anuntand reforme substantiale, conforme conceptiei si intereselor Administratiei Bush. Aceasta demisie a fost in mare masura provocata de divergentele lui Porter Goss cu "tarul" serviciilor secrete americane, John Negroponte, director al noii structuri "National Intelligence" (comunitatea de informatii a SUA), care are misiunea de a coordona toate cele 16 agentii de informatii secrete ale SUA, inclusiv CIA, NSA, DIA. In al doilea rand, demisia sa a fost determinata si de aprigele conflicte cu Pentagonul, in primul rand cu "favoritul" lui Donald Rumsfeld, Stephen Cambone (unul din artizanii contragherilei din Irak), adjunct al secretarului Apararii. Negroponte apare drept marele invingator al acestor rivalitati, din moment ce fostul sau adjunct, generalul locotenent Michael V. Hayden - fost sef la "National Security Agency" (NSA) - a fost numit de Bush ca director CIA. Desi Goss a demisionat, conflictele si rivalitatile din Administratia Bush nu s-au stins. Presedintele (republican) al lui "House Intelligence Committee" (Comitetul pentru servicii secrete al Camerei Reprezentantilor) Peter Hoekstra - a aparut in emisiunea TV "Fox News Sunday" si si-a exprimat opozitia fata de desemnarea lui Hayden drept succesor al lui Goss, sustinand ca experienta acestuia se reduce doar la spionajul electronic. In schimb, noul director CIA nu cunoaste nimic dintr-un domeniu extrem de important al agentiei: operatiunile sub acoperire. Sa subliniem si faptul ca Pentagonul (Rumsfeld plus Cambone) dispun de 85% din bugetul alocat de Administratia Bush serviciilor secrete. Situatie datorata, in mare masura, tocmai influentei la Casa Alba a lui John Negroponte. In cadrul CIA se considera ca Negroponte, Rumsfeld si Cambone au fost, de fapt, "groparii" lui Porter Goss. Sex in limuzine: adversarii lui Goss au plusat pe marile scandaluri de prostitutie si mita ale CIA Pe langa scandalul imens al inchisorilor extrajudiciare operate de CIA - care a compromis iremediabil Administratia Bush -, Negroponte l-a atacat dur pe Goss, din cauza implicarii Agentiei intr-o serie de afaceri de sex si mita politica in scopuri personale. Este vorba, in primul rand, de celebrul "caz Cunningham". Fostul congresman Randy "Duke" Cunningham a demisionat din Congres la sfarsitul lui 2005, a fost apoi judecat si condamnat, dupa ce s-a descoperit ca-si folosise functia pentru a "aranja" o serie de contracte militare, directionandu-le catre firme "prietene", in schimbul unor "avantaje" substantiale, platite "cash" sau in "cadouri". Anchetarea lui Cunningham a deschis cutia Pandorei: in retea mai erau implicati si alti congresmani, precum si oficialitati ale Administratiei Bush. Printre acestia si Kyle "Dusty" Fogo, nr. 3 in ierarhia CIA, om adus de Goss in cadrul "reformei" din Agentie. In aceeasi ancheta s-a mai descoperit ca Brent Wilkes din San Diego (California) a platit serviciile unei firme din Washington care inchiria limuzine, dar si prostituate de lux. Nu pentru el, ci pentru Randy Cunningham. Wilkes a mai fost acuzat ca a organizat ilegal, timp de 15 ani, partide de poker pentru politicieni, oameni de afaceri si oficiali guvernamentali. Un purtator de cuvant al CIA a recunoscut, in cele din urma, ca Fogo - prieten din adolescenta cu Wilkes - era nelipsit de la aceste partide. Dar coruptia nu s-a oprit aici. Christopher Baker, presedintele firmei de limuzine "Shirlington Limousine and Transportation Inc" - compania care furniza limuzine pentru partidele de sex si poker - incheiase in 2005 un contract de 21 de milioane de dolari cu "Department of Homeland Security" (Departamentul pentru Securitate Interna), pentru a furniza "servicii" functionarilor superiori din Departament. Aceasta in ciuda cazierului lui Christopher Baker, patronul firmei, care includea printre altele posesia de droguri, mici hotii si doua acuzatii pentru jaf si furt din automobile. "Washington Post" afirma ca sursa acestor acuzatii contra lui Wilkes si Baker a fost Mitchell J. Wade, patronul unei firme "prietene", specializata in constructii militare. Wade a recunoscut ca l-a mituit pe Cunningham. "Post" scrie: "Wade sustine ca limuzinele il duceau pe Cunningham si prostituatele inchiriate la apartamentele detinute de Wiles la "Watergate Hotel" si "Westin Grand" din Washington". "San Diego Union Tribune", citandu-l pe avocatul lui Baker, confirma ca limuzinele clientului sau ii furnizau "servicii" lui Wilkes (sex&poker) inca de la inceputul anilor '90, dar a negat legatura lui Baker cu reteaua de prostituate. "Shirlington Limousine" se afla intr-o stare financiara foarte proasta. Chiar in 2005, Baker a reusit sa scape de faliment doar imprumutand bani din lumea interlopa, pentru a achita 125.000 de dolari creditorilor. Acestia ii cereau in schimb lui Baker informatii secrete despre congresmani si oficiali ai Guvernului. Un purtator de cuvant al Departamentului pentru Securitate Interna a explicat ca institutia era la curent cu cazierul bogat al lui Baker, atunci cand a incheiat contractul de 21 de milioane de dolari cu "Shirlington Limousine". "New York Daily News" il implica pe Goss in scandal Conexiunile intre Foggo (nr. 3 in CIA) si congresmanul Cunningham au mers mult mai departe decat aranjarea unor partide de poker ilegal, de sex si de mita. Inspectorul general al CIA a anchetat si felul in care Foggo a aranjat contracte importante pentru infractorul Wilkes. "New York Daily News" relateaza ca Porter Goss insusi "a participat la partidele ilegale de poker de la Hotel "Watergate", unde un congresman corupt (Cunningham) oferea mita si prostituate". Cotidianul new-yorkez citeaza un cadru operativ al CIA, Larry Johnson - un fervent critic al Administratiei Bush -, care afirma ca Goss si Foggo au "impartit un fond al CIA pentru partidele lor de poker si pentru tigari scumpe". Potrivit lui "News", "un subiect al investigatiilor FBI l-a constituit un contract CIA de 3 milioane de dolari, pe care Agentia l-a incheiat cu Wilkes pentru a furniza apa minerala si alte produse agentilor sai din Afganistan si Irak". Kyle "Dusty" Foggo avea ca functionar CIA o cariera de rang mediu, cand Porter Goss l-a propulsat ca nr. 3 al agentiei sub pretextul "reformelor" din CIA. Fostul nr. 3, Michael Kostiw, a fost dat afara intr-o epurare a cadrelor superioare ale CIA ordonata de Bush dupa demisia fostului director, George Tenet. Foggo si Goss se cunoscusera anterior, cand Kyle Foggo functiona ca sef al logisticii rezidentei CIA de la Frankfurt (Germania). Iar Porter Goss - presedinte al lui "House Intelligence Committee" - venea adeseori in inspectie. Goss a remarcat zelul cu care Foggo isi servea superiorul si nu l-a uitat: ajuns director CIA, l-a promovat imediat pe Foggo ca director executiv. Precum si ca un exemplu de ceea ce trebuia sa fie cadrele promovate in cadrul "reformei" CIA de sub mandatul sau. Directoratul lui Goss la CIA a fost insa marcat de crize care s-au succedat continuu, in cele 18 luni de mandat. De departe insa criza care l-a marcat pe Porter Goss in ultimele opt luni a fost dezvaluirea din "Washington Post" a programului de "inchisori extrajudiciare" ale CIA, care a lovit si in imaginea Casei Albe. Goss a condus personal o ancheta interna dura in cadrul CIA - prin care au trecut zeci de cadre - in incercarea disperata de a afla sursa dezvaluirilor din "Washington Post". Celebru a devenit, in tot acest context, cazul lui Mary McCarthy, concediata cu numai o luna inainte de pensionare, despre care Goss a avut multa vreme impresia - care s-a dovedit ulterior gresita - ca ar fi fost sursa lui "Washington Post". Numirea lui Hayden ar putea avea, insa, consecinte negative asupra Administratiei Bush, deoarece acesta se ocupa la NSA de supravegherea secreta electronica a cetatenilor americani, potrivit lui "New York Times" din decembrie. Sub mandatul lui Porter Goss, CIA a neglijat informatiile privind Iranul Fostii sefi din cadrul CIA demisi de Goss afirma ca cea mai mare problema actuala a Agentiei este faptul ca in ultimele 18 luni a fost neglijata prelucrarea informatiilor venite din Iran. Cand Bush l-a numit director al CIA pe Porter Goss, i-a cerut sa nu mai repete eroarea cu "armele de distrugere in masa" ale lui Saddam - care, pana la urma, s-au dovedit inexistente -, pentru care, sustinea Bush, America a intervenit in Irak. Acum, cand Goss paraseste CIA, observatorii spun ca istoria se repeta cu estimarea capacitatii reale a Iranului de a construi arma nucleara. Senatorul republican de Kansas, Pat Robert, se intreba: "Cati ani mai au, in realitate, iranienii pana sa fabrice o arma nucleara?" El punea aceasta intrebare intr-un recent interviu, in care tot el raspundea: "Habar n-avem. Iar cei care ar trebui sa ne raspunda habar n-au nici ei." Se pare ca generalul Hayden - inspirat de Negroponte - a furnizat un raport extrem de critic la adresa lui Porter Goss, pe care l-a inaintat catre "Foreign Intelligence Advisory Board", de pe langa Casa Alba. Raportul a avut un rol important in debarcarea lui Goss. Numirea lui Hayden ca director CIA nu este insa deloc bine privita in cadrul Agentiei, pentru ca Hayden este militar de cariera, mai putin familiarizat cu stilul de lucru al CIA. In plus, este considerat "omul lui Negroponte", socotit drept inamicul nr. 1 al CIA. In ianuarie 2006, John Negroponte s-a vazut nevoit sa apeleze la un veteran CIA - Leslie S. Ireland -, pe care l-a numit "mission manager" pentru Iran. Impreuna cu 20 de specialisti in probleme iraniene, Ireland a alcatuit un "birou de strategie" pentru Iran, care se intruneste lunar, dar discuta zilnic problemele de informatie. Statele Unite se pregatesc intens ca, in cateva luni, sa invadeze Iranul. Dar nu au suficiente elemente informative in domeniul nuclear, "motivatia" invaziei. Membrii Congresului SUA sunt sceptici fata de amenintarea iraniana La 9 martie a.c., democrata Jane Harman, membra a Camerei Reprezentantilor si in "House Intelligence Committee", i-a trimis lui John Negroponte, director "National Intelligence", o scrisoare clasificata la care nu a primit nici pana acum un raspuns. Harman exprima in scrisoare scepticismul mai multor membri ai Congresului american privind posibilitatea ca Iranul sa fabrice arma nucleara, precum si fata de faptul ca regimul de la Teheran este descris de Casa Alba drept o "amenintare grava" la adresa Americii. Comisia prezidentiala pentru armele nucleare, condusa de Laurence H. Silberman (un judecator federal) si Charles S. Robb (senator si guvernator de Virginia), nu a adus probe solide in privinta fabricarii armei nucleare iraniene, afirma Jane Harman in scrisoarea sa. Unii experti au confirmat acest scepticism. "Cred ca o estimare intre 5 si 10 ani, pentru fabricarea armei nucleare iraniene, ar fi cel mai solid pronostic", a afirmat Gary S. Samore de la "MacArthur Foundation". Si "National Intelligence Estimates" considera ca Iranul nu va putea produce vreo arma nucleara inainte de un interval apreciat intre 5 si 10 ani. Reuel Marc Gerecht, fost expert in problemele Iranului din cadrul CIA, a afirmat: "Indiferent ce spune CIA, ei dovedesc ca nu cunosc problema sau mint deliberat". Gerecht a mai sustinut ca, potrivit serviciilor secrete israeliene si franceze, Iranul nu va putea produce o arma nucleara mai devreme de trei ani. Flynt L. Leverett - fost agent CIA, in prezent analist la "Saban Center for Middle Est Policy" din cadrul lui "Brooking Institution" - afirma ca planificatorii americani ai invaziei din Iran nu au avut date care sa le permita identificarea tuturor centrelor nucleare iraniene in vederea raidurilor aviatie americane. "Exista facilitati nucleare pe care noi inca nu le cunoastem", a adaugat Leverett. Jon Wolfsthal - de la "Center for Strategic and International Studies" - afirma ca americanii nu cunosc nici relatiile personale si nici raporturile de putere dintre Ayatollahul Ali Khamenei, liderul religios suprem al Iranului, si presedintele Mahmud Ahmadinejad. "Noi nu stim cine ia deciziile importante la Teheran. Nu stim cine este in camera care decide politica iraniana", a dezvaluit Wolfstahl. Cine este de fapt adevaratul conducator la Teheran: Ali Khamenei sau Mahmud Ahmadinejad? Cand pleci la razboi, trebuie neaparat sa ai portretul psihologic al celui care conduce, in realitate, armata inamica. Pentru a-i anticipa deciziile. Statele Unite au fost private de asemenea informatii inca din 1979, dupa "revolutia islamista". Deoarece n-a mai existat o ambasada americana la Teheran, ofiterii CIA nu au mai putut actiona in Iran sub acoperire diplomatica. Iar din cauza sanctiunilor contra Iranului, infiltrarea de ofiteri sub acoperire a fost deosebit de grea. Fara acoperire diplomatica - care confera imunitate - un ofiter acoperit poate fi inchis sau, mai rau, executat. Din 1980, ofiterii CIA au creat o retea informativa codificata, "Tefran", la baza CIA din Frankfurt, pentru patrunderile ilegale in Iran. Dar contraspionajul iranian a demantelat intreaga retea in 1989, dupa cum declara un fost ofiter de informatii. La inceputul anilor '90, baza CIA din Frankfurt a fost dezafectata, iar operatiunile anti-iraniene transferate la centrul CIA de la Fort Langley (Virginia). Actiunile de culegere de informatii s-au desfasurat insa cu predilectie in mediile iranienilor emigranti din SUA, ceea ce insemna informatie la mana a doua, sustine fostul ofiter CIA. Rezultatele au fost modeste. Flynt Leverett sustine ca, timp de peste 20 de ani, SUA nu au avut un "humint" (retea umana) in Iran. NSA (National Security Agency) - spionajul electronic - nu a putut intercepta cele mai secrete mesaje, deoarece iranienii, cunoscand faptul ca americanii ii monitorizau, au schimbat permanent codurile. Satelitii de spionaj ai NSA au fotografiat activitati nucleare suspecte in Iran. Dar multe fotografii au ridicat intrebari care - fara o retea umana infiltrata in Iran - au ramas fara raspuns. Ahmad Karimi-Hakak, director la "Center for Persian Studies" de la "University of Maryland", a remarcat si ignoranta americanilor in materie de limba persana (farsi) si de cultura iraniana. CIA a inceput remedierea acestor lipsuri abia in vara lui 2005, cand a organizat cursuri intensive de limba persana si de cultura iraniana, in perspectiva invaziei care se pregatea. In SUA doar 300-400 de studenti invata farsi, dupa parerea lui Hakak. Dar majoritatea lor nu o vorbesc fluent. "Problema intelegerii culturii persane dateaza dinainte de 1979. Consecintele acestei ignorante se vad insa acum", a remarcat Ahmad Karimi-Hakak. Noul director CIA, Michael Hayden, a apelat la firma MZM, implicata in scandalul mitei Michael Hayden, cel care i-a succedat lui Porter Goss ca director al CIA, a apelat la o firma, MZM, care s-a dovedit ca a mituit congresmani. Patronul MZM - Mitchell Wade - a admis ca l-a mituit pe congresmanul republican Randy "Duke" Cunningham cu suma de 14 milioane de dolari, cash sau in cadouri, pentru a castiga contracte cu CIA. Wade a marturisit investigatorilor ca procurase inclusiv prostituate pentru Cunningham. De asemenea, el s-a autodenuntat pentru diferite sume de bani date ca mita unor politicieni: 6000 de dolari lui Virgil Goode (republican de Virginia) si 4000 de dolari lui Kathrine Harris (republicana de Florida). Devenit director la CIA, Hayden a dorit sa-si asigure serviciile generalului-locotenent James C. King, vicepresedinte la MZM. Inainte de a fi angajat de MZM in decembrie 2001, generalul King a servit sub Hayden la NSA, ca director de operatiuni, apoi director plin la "National Intelligence and Mapping Agency". In 2004-2005, generalul King a functionat la NSA, cartierul general de la Fort Meade, Maryland. O sursa din cadrul NSA a declarat ca "generalul King lucra la acelasi etaj cu Hayden. Se ocupa de proiectele speciale ale lui Hayden, ca angajat al MZM". Nimeni nu a putut sa precizeze "proiectele speciale" ale lui Hayden, la care lucra King, dar se presupune ca era vorba despre "supravegherea ilegala a cetatenilor americani". Apoi, Hayden a parasit NSA, devenind adjunctul lui John Negroponte la "National Intelligence". De unde Negroponte a reusit sa-si plaseze omul in fruntea CIA. Prima miscare a lui Hayden, ca director CIA, a fost sa-l cheme imediat pe King, bunul sau prieten de la NSA. Ca angajat al MZM, generalul King a fost implicat in numeroase proiecte ultrasecrete. In 2002, King a creat la NSA echipa CIFA, cuprinzand cei mai buni specialisti americani in "operatiunile de supraveghere secreta" de pe teritoriul SUA. In 2004, acelasi King a fost unul dintre cei trei sefi ai MZM care a lucrat cu comisia Casei Albe, "Robb-Silberman". Comisia a recomandat presedintelui Bush extinderea supravegherii CIFA interne. Tot NSA a fost agentia care l-a sprijinit pe King in atat de controversatul "Terrorist Surveillance Program", care includea inregistrarea secreta a convorbirior tuturor cetatenilor americani. Cand Mitchell Wade s-a autodenuntat autoritatilor in iunie 2005, generalul James King a devenit patronul firmei, atat de compromise, MZM. Compania MZM a fost recent vanduta si rebotezata: "Athena Innovative Solutions". Vechiul nume - MZM -, implicat in afaceri cu mita data la politicieni contra contracte, incepuse sa "miroasa" urat. Asa ca s-au cautat "solutii inovative". NSA i-a supravegheat in secret pe scriitori si ziaristi americani Noul director al CIA - generalul-locotenent Air Force Michael Hayden - a desfasurat activitati de politie politica cat timp a condus NSA (spionajul electronic). In cadrul supravegherii ilegale a cetatenilor americani - actiune care a fost dezvaluita de mass-media in decembrie 2005 - Michael Hayden si NSA au procedat la largirea activitatilor de interceptare si inregistrare ilegala ale comunicarilor ziaristilor si scriitorilor americani incomozi. Baza de date a comunitatii americane de informatii, "Denial and Deception" (numita acum "Firstfruits"), s-a imbogatit cu transcrieri ale convorbirilor telefonice si prin corespondentele electronice (e-mail) ale scriitorilor si ziaristilor de investigatie. Scopul era de a depista contactele pe care le aveau acestia, sursele din cadrul serviciilor secrete care dezvaluiau presei informatii despre actiunile de politie politica ale Administratiei Bush, precum si agende ale diplomatiei secrete a SUA. Surse din cadrul NSA sustin ca baza de date, rebotezata "Firsfruits", cuprinde inregistrari care incalca flagrant legea FISA ("Foreign Intelligence Surveillance Act"), directiva "USSD 18" (US Signals Intelligence Directive 18) si Amendamentul al 4-lea din Constitutia SUA. Inregistrarile privesc convorbirile telefonice, comunicarile prin fax, precum si cele prin e-mail ale scriitorilor si ziaristilor de investigatie din SUA. Printre cei vizati se numara nume mari ale mass-media americane: Seymour Hersh, James Bamfor, James Riden, Vernon Loe, Bill Gertz, John C.K. Daly etc. Cu aceasta ocazie au fost supravegheate ilegal si publicatiile sau canalele TV la care lucreaza cei citati mai sus: "New York Times", "Washington Post", "Boston Globe", "Knight Ridder Tribune", "CBS News", "CNN", "FOX", "MS-NBC". Chiar si "The Times" a magnatului Rupert Mardoch, un conservator. Pe baza avizului lui Michael Hayden, generalul James C. King si echipele CIFA au procedat la supravegheri si interceptari ilegale. James Bamford este un scriitor specializat in istoricul NSA ("Palatul de Gheata" a fost tradus si in romaneste). In vara lui 2001, James Bamford a publicat "Body of Secrets" ("Anatomy of the ultra-secret National Security Agency"), care s-a dovedit apoi sursa de inspiratie pentru actiunile de la 11 septembrie 2001. In documentele lui "National Archives", Bamford a descoperit planul secret din 1962 - al generalul L.L. Lemnitzer - presedintele de atunci al Marelui Stat Major Interarme - care prevedea atacuri contra civililor americani, care sa fie atribuite apoi Cubei lui Castro, ca astfel sa existe justificarea pentru o interventie armata in Cuba. Presedintele Kennedy a refuzat insa sa aprobe planul lui Lemnitzer, intrand in conflict grav cu Pentagonul. Planul prevedea rapiri de avioane civile, explozii la bazele americane din SUA, asasinate in serie - totul facut astfel incat sa para opera agentilor lui Fidel Castro. Pe 11 septembrie 2001, planul a intrat insa in aplicare: in locul teroristilor cubanezi erau acum "teroristi arabi". Seymour Hersh este un alt nume de referinta in mass-media de investigatii din SUA. Celebrul autor al cartii "Samson's Option", in care prezenta programul nuclear secret al Israelului, Hersh este cel care a dezvaluit afacerile particulare ale neoconservatorului Richard Perle cu traficantii de arme arabi, din 2004. Intr-un alt celebru articol, din 15 mai 2004, el a dezvaluit in premiera abuzurile criminale din inchisoarea Abu-Ghraib. Iar in articolul "The Iran Plans", publicat la 10 aprilie 2006 in "New York Times", Seymour Hersh dezvaluia ca Administratia Bush isi incheiase deja pregatirile pentru razboiul cu Iranul, razboi in care se va folosi - dupa 60 de ani de interdictie - bomba nucleara. Este limpede acum de ce noul director al CIA, Michael Hayden, l-a solicitat pe generalul James C. King de la firma MZM (mai nou "Athena Innovative Solutions"): cei doi spera sa reia la CIA "programele speciale" de supraveghere ale conversatiilor cetatenilor americani, in primul rand ale ziaristilor si scriitorilor de investigatie incomozi.

Vladimir ALEXE