Mihai TANASESCU 

Raportul de monitorizare prezentat ieri in Parlamentul de la Strasboug de comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, demonstreaza fara indoiala ca Romania a parcurs, intr-o perioada relativ scurta, de numai sase ani, etape cruciale in procesul de tranzitie si modernizare. Comisia Europeana a confirmat astfel asteptarile romanilor si a consfintit aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007. Cu toate acestea, vestea aderarii este insotita de mai multe avertismente. Unele sunt cuprinse in Raportul de monitorizare al Comisiei Europene sub forma steguletelor rosii. Altele nu sunt incluse in documentul prezentat de oficialii europeni si sunt legate, in primul rand, de masurile pe care tara noastra trebuie sa le implementeze pentru cresterea convergentei reale a economiei romanesti cu cea a UE. Diferentele care separa acum spatiul economic european de realitatile romanesti constituie un impediment major in calea procesului de integrare europeana. Saracia reprezinta, inca, o constanta a societatii romanesti, productivitatea medie a muncii pe persoana reprezinta doar 38% din media statelor europene, sistemul de pensii este aproape in colaps financiar, iar ponderea cheltuielilor totale cu cercetarea si dezvoltarea este infima. Politicile economice implementate in ultimii doi ani incurajeaza discrepantele sociale si determina cresterea gradului de excludere sociala. Se ridica astfel intrebarea cine va rezolva problemele reale cu care se confrunta Romania, in conditiile in care actuala guvernare pare incapabila sa gestioneze interesele nationale? Dincolo de raport, Romania are nevoie, acum, de un nou model economic si de un nou model politic. Guvernul trebuie sa accelereze toate reformele necesare pentru ca deficientele enumerate anterior sa-si gaseasca rezolvarea. Chiar daca salariul mediu brut in Romania a crescut, avem o putere de cumparare foarte scazuta. Viteza de convergenta a preturilor este mult mai rapida, ajungand la 43% din media europeana, decat convergenta veniturilor din salarii, care se ridica la numai 9% in comparatie cu media tarilor membre UE. La aceste neajunsuri se adauga si facturile majorate la energia electrica si gazele naturale, care au devenit o povara pentru cetateanul de rand. Deficitul dintre venituri si preturi creeaza tensiune sociala, dezamagire si frustrare, iar toate acestea vor conduce la o diminuare a increderii populatiei in institutiile europene si in procesul de integrare. Raportul nu scrie despre tinerii care inca pleaca peste granite, acolo unde li se ofera conditii decente de munca si de viata, cu riscuri enorme in privinta echilibrului de resurse demografice. Raportul nu mentioneaza nici de necesitatea stringenta de convergenta intre politicile economice promovate pe plan intern si criteriile de la Lisabona, etalonul strategic european. Guvernul Tariceanu nu pare sa aiba solutii pe termen mediu si lung pentru dezvoltarea economiei si societatii romanesti. Romania are nevoie urgenta de o strategie coerenta si viabila pentru perioada post-aderare. In ultimii sase ani, clasa politica si opinia publica au avut un orizont de asteptare strans legat de perspectiva aderarii la comunitatea europeana. Raportul de monitorizare prezentat de oficialii europeni a consfintit indeplinirea unui obiectiv national asumat de toate guvernele care s-au succedat in perioada pre-aderare. Acum Romania are nevoie de o noua viziune strategica pentru anii post-aderare. Integrarea in familia europeana este un proces care va continua pentru o lunga perioada dupa momentul 1 ianuarie 2007. Cu cat guvernantii vor intarzia sa adopte masurile necesare pentru a orienta economia nationala pe un traseu european, cu atat integrarea societatii romanesti in comunitatea europeana va fi mai indelungata si mai dureroasa. Si nu Guvernul va fi cel care va trebui sa suporte consecintele directe, ci tot populatia: pentru unele familii cresterea preturilor la utilitati se traduce in degradarea nivelului de trai. Dupa votul de la 16 iunie, Romania va intra intr-o noua etapa de dezvoltare, in calitate de stat membru al Uniunii Europene. Aceasta este singura certitudine. Restul depinde in mod fundamental de capacitatea noastra de a gestiona o realitate istorica mai mult decat favorabila. Romanii merita aceasta sansa!