Bedros HORASANGIAN 

Ne nastem fara voia noastra. Nu suntem solicitati in nici un fel, nici macar democratia greaca nu apela la consultari. Cu toate ca mama lui Socrate era moasa si din "maieos" ("a mosi") s-a nascut "maieutica" nascatoare de adevar, prin succesiunea de intrebari si raspunsuri ce ar dori sa finalizeze procesul unei cautari. Nu altfel s-ar dori si condamnarea oficiala a comunismului. Gest recuperator si cu o mare incarcatura simbolica, mai ales pentru popoarele care l-au trait/murit si mai putin pentru cele care doar l-au teoretizat. Este o uriasa diferenta intre mortii din lagarele sovietice si viii din cafenelele pariziene. Sau de aiurea. Profesorul Vladimir Tismaneanu nu este vinovat pentru parintii sai. Nu el si i-a ales. Nici pentru originea sa etnica. Poate ca si eu, Bedros (Petre, in acte!) as fi preferat sa ma nasc "elvetian", ca sa nu ma doara capul daca am fost membru PCR (nu am fost) sau provin din "bandele" (Dumnezeule, unde am ajuns cu mistificarile!) care au masacrat cetatenii unui popor in a carui limba bunica mea Mariam - nealeasa de mine si nu de origine elvetiana - imi spunea, cu o duiosie si tandrete greu de imitat, "Yavrum!". Poate n-ar strica sa fie recitite si de catre diplomatii "in charge", cartile premiatului Nobel, Elias Canetti din Rusciuk, de la "Limba salvata" si "Facla in ureche" pana la teribila "Masele si puterea", ca sa percepem mai exact si corect mecanismele care duc individul inocent si nevinovat la vinovatia colectiva a multimilor. Nu doar in Imperiul Otoman, dar si aiurea. Istoria lui "acasa" este teribila in ultimii 2000 de ani. Ceea ce numim "stenahorie", ca o forma de profunda neliniste, semnifica pentru vechii greci ("stena- horoi") mult mai simplu: "lipsa de pamant". Daca secolul XIX a fost unul al "nationalitatilor", cand multe popoare si-au redefinit identitatea si orgoliul national, secolul recent incheiat pune accent pe drepturile, obligatiile si virtutile individului. Crimele comise in numele unei umanitati dovedite precare, de la "ubermensch"-ul nazist la "celovek"-ul (cetatean) transformat in "Zek" (detinut) sovietic. Nu pot fi si nu trebuie prescrise. Avem dreptul sa iertam, sa credem ca raul poate fi depasit. E buna si uitarea uneori, dar nu oricum si cu orice pret. Va fi prea mare deseori. Daca o condamnare a comunismului ar fi avut loc in anii '90 nu s-ar fi ajuns la formarea unei comisii prezidentiale in 2006 si nici Vladimir (Volo, pentru prieteni) Tismaneanu nu ar fi trebuit sa incaseze insanitati si sa beneficieze de prezumtia de... vinovatie. Este o contradictie profunda intre intentiile declarate, clar expuse si cu prilejul dezbaterii "Procesului comunismului - o sentinta amanata" de la Bucuresti si cele insinuate si avansate in presa, mai ales dupa regretabila despartire dintre Tismaneanu si Paul Goma. Pacat, pacat, pacat ca s-a ratat un unic prilej de a-l recupera pe scriitorul-disident cu patria si literatura careia ii apartin, cu trecutul nostru si cu propria lui fiinta nelinistita si revoltata. A lipsit extrem de putin ca intalnirea dintre Tismaneanu si Goma sa aiba loc, si fata-n fata, oricat de polemic, s-ar fi clarificat niste puncte de vedere. Oricat de divergente, descendentele etnice, traseele biografice si profesionale inducand abordari diferite ale aceleiasi istorii. Lui Goma, basarabean, nu-i este deloc indiferenta tragedia si destinul conationalilor sai de dincolo de Prut. Volo Tismaneanu, ca istoric/analist al comunismului, dar asumandu-si si ascendenta sa evreiasca - cum am putea sa ne renegam parintii? - are o perspectiva mai nuantata acolo unde interpretarile lui Goma devin excesive. Este cu totul regretabil, repetam, acest derapaj de ultima ora. Insinguratul Goma a pus pe "site" ceea ce tinea de o corespondenta privata, anumite comentarii private puteau sa nu fie facute publice - ce ne-am face daca tot ce ne trece prin cap si suflet am posta pe un avizier in Piata Universitatii? - astfel ca ruptura a devenit inevitabila in aceste conditii. Cui foloseste? Acelorasi obscure forte din subteranale vietii romanesti, care nu dau doi bani nici pe Goma, nici pe Volo Tismaneanu si pe principiul lui "Incurca-i drace!" trag itele si, de multe ori, pedestrele foloase, in interesul lor. In conditiile admiterii Romaniei in Uniunea Europeana, cat si ale operatiei reusite a lui Traian Basescu la Viena, sa nu uitam, si datorita doctorului (alt "bandit"!) Eduard Exergian - care a prezentat neted presedintelui o situatie extrem de grava si conducand la o decizie corecta - am putea avansa o sugestie diplomatica. Pentru depasirea unei crize care nu duce la nimic bun. Presedintele Basescu, prin prerogativele sale, dar si prin energetismul sau de necontestat, poate avansa o impacare a partilor. Nu prin scrisori si telefoane, ci prin invitarea lui Vladimir Tismaneanu si Paul Goma la Cotroceni si refacerea Comisiei Prezidentiale. Ar fi un castig pentru toata lumea si chiar pentru obiectivul propus. Intransigenta si prestigiul de disident anticomunist ale lui Paul Goma, dincolo de nabadaiosul lui caracter, prin care face mult rau prietenilor sau lui insusi - consideram o grava eroare de strategie darea in judecata a unor intelectuali romani si a Administratiei Prezidentiale - s-ar conjuga fericit cu prestigiul academic si profesional al profesorului american si al celorlalte somitati din Comisie. Persiflarile lui Goma la adresa preocuparilor profesorilor Zub, Sorin Alexandrescu sau Antohi ni se par neavenite. Credem ca Traian Basescu ar putea indrepta lucrurile, astfel ca masinaria comisiei lui Tismaneanu sa fie de tip "Volvo" si nu tratata de diversi comentatori ca o "Volga" oarecare.