Pentru bisericile crestine, nu exista decat patru "biografi" autorizati ai lui Iisus Hristos: evanghelistii Matei, Marcu, Luca si Ioan. Si totusi, cele patru Evanghelii ale Noului Testament nu au fost singurele texte scrise in epoca despre viata si moartea Mantuitorului din Nazaret. Cateva zeci, daca nu sute, de relatari similare au circulat in micile comunitati ale primilor crestini, in secolele I-III ale erei noastre. Oameni cu viziuni religioase si arsi de-o credinta inca neinchegata pe deplin, profeti ai unor timpuri nedeslusite, s-au incumetat sa inscrie pe pergamente din piele de caprioara sau vitel, pe papirusuri si bucati de panza, propriile lor marturii despre moartea si invierea lui Isus. "Vestea cea buna" depasise de mult granitele Israelului, transmisa din gura in gura pana in Egipt, Roma sau Grecia. Multi din cei care o transcriau nici nu erau nascuti pe vremea supliciului de la Ierusalim. Abundenta acestor relatari, uneori contradictorii, i-a ingrijorat pe conducatorii Bisericii. In jurul anului 180 d.Ch, Irineu, episcopul Lyonului din Galia Romana, pomeneste de "Evaghelia dupa Iuda" in lucrarea sa "Despre erezie". Aproape doua veacuri mai tarziu, in 367 d.Ch, episcopul Athanasius al Alexandriei identifica pentru crestinii din Egipt numai 27 de texte "sacre". Acestea sunt textele care formeaza astazi "Noul Testament". Toate celelalte evanghelii au fost declarate apocrife, neavenite, si date uitarii. Timp de aproape 1700 de ani, nimeni n-a mai stiut nimic despre ele. Apoi, in anii '50, au fost descoperite manuscrisele de la Nag Hammadi, din Egipt. Au reaparut Evangheliile dupa Toma, dupa Filip, Evanghelia Adevarului. Iar acum, cea mai spectaculoasa dintre toate, Evanghelia dupa Iuda, a fost reconstituita dupa eforturi uriase. Manuscrisul, redactat in limba copta, a fost gasit tot in Egipt, probabil candva la sfarsitul anilor '70. Acest document de importanta uriasa a fost dezvaluit recent de revista americana "National Geographic", starnind in toata lumea o emotie si un interes fara margini. Cu privire la autenticitatea si mesajul religios al "Evangheliei dupa Iuda" exista insa destule rezerve. Chiar si in Israel, textul a starnit valuri mari. Daca Iuda nu l-a tradat pe Iisus din proprie initiativa, ci a actionat cu stirea si la dorinta Mantuitorului, pentru a indeplini prorocirea divina, asa cum reiese din papirusul descoperit, atunci si blestemul care apasa asupra evreilor ar putea fi inlaturat. "Nu am tradat" - titreaza cel mai important ziar ebraic, "Iediot Aharonot" pe o pagina intreaga. Iuda, in Evangheliile "autorizate" Dintotdeauna, teologii, istoricii si literatii, daca au dorit vreodata sa scrie despre miraculoasele si tragicele evenimente din viata lui Iisus, s-au adresat in primul rand textului biblic, mai exact Evangheliilor lui Matei, Marcu, Luca si Ioan. Ei, evanghelistii, au fost primii istorici, primii comentatori ai tradarii lui Iuda Iscarioteanul. A fost denumit Iscarioteanul pentru ca provenea dintr-un sat marginal, Kiriot in ebraica. Se crede ca Evanghelia dupa Ioan a fost scrisa la circa 110 ani dupa evenimentele pe care le relateaza. Specialistii sunt de parere ca si textele atribuite lui Luca si Marcu au fost redactate intr-o epoca in care nici unul dintre apostoli nu ar mai fi putut sa fie in viata. Evanghelia cea mai veche este cea a lui Matei, desi si aceasta a fost asternuta pe pergament abia la 30 de ani de la Crucificare. Totusi, ea ar fi putut fi scrisa chiar de un martor ocular, de un contemporan al lui Iiisus. De cineva care il cunoscuse, personal, pe Iuda Iscarioteanul, ca si pe ceilalti ucenici ai Mantuitorului, apostolii de mai tarziu. Ii reproducem literele, asa cum au ramas inscrise pentru posteritate. "Vanzarea lui Iiisus" este relatata de Matei cu exactitate: "Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preotii cei mai de seama, si le-a zis: "Ce vreti sa-mi dati, si-L voi da in mainile voastre? Ei i-au cantarit 30 de arginti. Din clipa aceea, Iuda cauta un prilej nimerit ca sa-L dea pe Iiisus in mainile lor." Iiisus cu ucenicii sai vor face Pastele intr-o casa din Cetatea Ierusalimului... "Pe cand mancau, El a zis: "Adevarat va spun ca unul din voi ma va vinde". Ei s-au intristat foarte mult si au inceput sa-I zica unul dupa altul: "Nu cumva sunt eu, Doamne?" Drept raspuns, El le-a zis: "cel care a intins cu Mine mana in blid, acela Ma va vinde. Negresit, Fiul Omului se duce dupa cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el sa nu se fi nascut! Iuda, vanzatorul, a luat cuvantul, si I-a zis: "Nu cumva sunt eu, Invatatorule?" "Da, i-a raspuns Iiisus, "tu esti"." Dupa ce au cantat cantarea si au mancat azimele, au iesit cu totii in Gradina Ghetsimani, de pe Muntele Maslinilor. Spune Evanghelia lui Matei: "Pe cand vorbea El inca, iata ca vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloata mare, cu sabii si cu ciomege, trimisi de preotii cei mai de seama si de batranii norodului. Vanzatorul le daduse semnul acesta: "Pe care-l voi saruta eu, acela este; sa puneti mana pe el". Indata, Iuda s-a apropiat de Iiisus si I-a zis: "Plecaciune, Invatatorule!" si l-a sarutat. Iisus i-a zis: "Prietene, ce ai venit sa faci, fa!" Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mainile pe Iiisus, si l-au prins. Si unul din cei ce erau cu Iiisus, a intins mana, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot si i-a taiat urechea. Atunci Iiisus i-a zis: "Pune-ti sabia la locul ei, caci toti cei ce scot sabia de sabie vor pieri. Crezi ca n-as putea sa rog pe Tatal Meu care Mi-ar pune indata la indemana mai mult de 12 legiuni de ingeri? Dar cum se vor implini Scripturile, care zic ca asa trebuie sa se intample?" Iuda fuge de la fata locului si Iiisus e dus in fata Sanhedrinului, care il da pe mana guvernatorului roman Pilat din Pont. Va urma judecarea, condamnarea si rastignirea lui Iiisus. Evanghelistul Matei nu-l uita pe tradator si istoriseste tragicul si rusinosul sau sfarsit: "Atunci Iuda, vanzatorul, cand a vazut ca Iiisus a fost osandit la moarte, s-a cait, a dus inapoi cei 30 de arginti, i-a dat preotilor celor mai de seama si batranilor si a zis: "Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat". "Ce ne pasa noua?", i-au raspuns. "Treaba ta". Iuda a aruncat argintii in Templu si s-a dus de s-a spanzurat." Atat a scris Matei. Ceilalti trei evanghelisti nu pomenesc nimic de moartea tradatorului Iuda Iscarioteanul. Pledoaria lui Iuda Iscarioteanul Evanghelistul Matei spune ca Iuda si-a regretat tradarea. Ca, zdrobit de vinovatie, si-a pus capat zilelor. Ceilalti trei Evangheliti nu povestesc nimic despre aceasta remuscarile lui Iuda. Nici despre sinuciderea acestuia. Manuscrisul copt prezentat recent de "National Geographic" prezinta o cu totul alta viziune asupra acestor evenimente. "Evanghelia dupa Iuda" pune intr-o alta lumina arestarea, procesul si moartea lui Iiisus Hristos. Si, desigur, il prezinta pe Iuda nu ca pe un tradator, ci ca pe un "ales", un discipol fidel pana la capat Invatatorului sau, gata sa-I indeplineasca cea mai dificila dintre porunci, aceea de a-I pregati sacrificiul. Eliberandu-L, astfel, din temnita trupului. Existenta acestui text era cunoscuta inca din antichitate. Episcopul grec Irineus a anatemizat "Evanghelia dupa Iuda" inca de la sfarsitul secolului al II-lea, era noastra. De atunci au aparut mii de carti si studii teologice si academice in care autorii si-au imaginat ce era scris in ea. Acum, in sfarsit a fost descoperit un text al acestei evanghelii, adevarat nu "originalul", ci o transcriere din secolul IV, in limba copta. Cercetatorii Noului Testament s-au ocupat de aceasta figura odioasa a lui Iuda. Invatatii crestini, si nu numai ei, au cautat sa descopere "adevaratul" caracter al lui Iuda, si ce anume l-a condus la destinul sau oribil. S-a observat ca, din textele sfinte, unii construiesc o impresie insolita: si anume aceea ca Iuda a fost hotarat dinainte ca sa indeplineasca rolul de tradator, Iisus alegandu-l pentru ca a stiut ca avea sa-l tradeze, pecetluindu-i de la bun inceput soarta inexorabila de "Fiu al pierzarii" (Ioan,17:22). Profesorul american R. P. Martin arata ca "studiile psihologice sunt neconcludente si nu sunt de mare folos. Iubirea de bani, invidia fata de ceilalti ucenici, teama de rezultatul inevitabil al lucrarii Invatatorului care l-a determinat sa tradeze ca sa-si scape propria piele, o intentie entuziasta de a-L forta pe Hristos sa arate cine este si sa-L faca sa se proclame Mesia (faimoasa reconstituire a lui De Quincey) un spirit de amaraciune si razbunare care s-a nascut cand sperantele lumesti au fost zdrobite si cand dezamagirea s-a transformat in dispret, revolta si ura - toate aceste motive au fost sugerate. Dar nu ar trebui pusa la indoiala, atentioneaza profesorul american, sinceritatea chemarii Domnului. La inceput, Iiisus l-a privit pe Iuda Iscarioteanul ca pe un ucenic. Precunoasterea Domnului nu subintelege predestinarea, ca adica Iuda a trebuit, in mod inexorabil, sa tradeze. Pe de alta parte, Iuda nu a fost niciodata cu adevarat un urmas al lui Hristos. El a ramas "fiul pierzaniei" care a fost pierdut pentru ca nu a fost niciodata "mantuit". Nu intamplator, Iuda ii spune lui Iiisus "Rabbi" ("Invatatorule"). Si niciodata "Domnul". El apare in relatarile evanghelice ca un "om condamnat si blestemat" pentru ca a ales calea pierzaniei. Daca aceasta a fost pozitia Bisericii crestine fata de Iuda Iscarioteanul, foarte greu, daca nu chiar imposibil, isi va face loc in mentalul crestin imaginea unui Iuda care nu a si-a tradat Invatatorul, asa cum apare din "Evanghelia lui Iuda Iscarioteanul" recent pusa in lumina reflectoarelor mass-media internationale. Talcurile evangheliei apocrife Arheologul crestin Michel Picirillo, care traieste la Ierusalim, considera ca "Evanghelia dupa Iuda" apartine "scolii gnostice", care a aparut in primele secole dupa Hristos. Gnosticii reprezentau mici secte de evrei si copti crestinati. Ei traiau mai ales in Egipt. Invierea lui Iiisus si urcarea sa in Ceruri le-a pus problema fundamentala a contradictiei dintre "suflet" si "materie". Ei aveau credinta ca "materia" e un lucru rau, dar sufletul e scanteia divina care traieste in interiorul trupului, a materiei. Numai prin intermediul ideei ("gnosis" - in greceste) poate sufletul sa se elibereze. Nu intamplator "Evanghelia dupa Iuda" a fost descoperita in regiunea unde au trait gnosticii. In acest text, Iiisus ii multumeste lui Iuda Iscarioteanul pentru ca "tradandu-l", el il ajuta sa se elibereze de invelisul omenesc, carnal, si sa se inalte la Ceruri. Acum se poate intelege mai bine de ce "Evanghelia lui Iuda" a fost repudiata de parintii Bisericii. Nici pentru invatatii evrei lucrurile nu vor fi mai simple. Profesorul Aviad Kleinberg, un specialist in crestinism de la Universitatea din Tel Aviv, spune ca, de aproape doua milenii, Iuda tradatorul a fost prezentat ca fiind arhetipul evreului. Descrierea lui ca un zgarcit si profitor a contribuit la formarea unei imagini negative pentru o intreaga natiune, alimentand antisemitismul. Dar rolul sau primordial in textele evanghelice e acela de tradator. Totusi, Iuda Iscarioteanul a fost unul din cei alesi, spune profesorul israelian, pentru ca are acces direct la Iiisus, adica la Dumnezeire. Aviad Kleinberg explica: "Faptul ca tocmai acest om tradeaza, se aseamana cu revolta lui Lucifer impotriva lui Dumnezeu." Profesorul israelian e de acord cu arheologul crestin. Ambii considera drept naiva pretentia ca "Evanghelia lui Iuda" va schimba gandirea si practica crestinismului. Totusi, inca multa vreme, si nu numai in zilele de Paste, o intrebare nelinistitoare va continua sa ne tulbure: Fapta lui Iuda Iscarioteanul a fost tradare sau poate ca a insemnat infaptuirea unui program prestabilit, divin?

Tesu SOLOMOVICI