Invierea lui Iisus Hristos se dovedeste prin minunile Apostolilor Multi pun intrebarea: pentru ce Hristos nu S-a aratat iudeilor indata dupa Invierea Sa? Dar aceasta este o intrebare de prisos si nefolositoare. Daca Hristos ar fi nadajduit ca ei prin aceasta s-ar fi intors la credinta, negresit El n-ar fi pregetat, dupa Invierea Sa, a Se arata tuturor. Cum ca ei n-ar fi crezut nici cand El li S-ar fi aratat dupa Invierea Sa, o dovedeste invierea lui Lazar. Acesta murise de patru zile, asa ca putea si trecuse in putreziciune. Dar Hristos l-a rechemat la viata inaintea ochilor iudeilor, si iarasi i-a desteptat; insa cu toate acestea, El n-a putut a-i aduce la credinta; dimpotriva, i-a facut mai mari vrajmasi ai Sai. Caci ei au venit si voiau pentru aceasta a-L omori. Daca ei n-au crezut in El cand a sculat din moarte pe un altul, nu s-ar fi infuriat ei oare asupra Lui mai tare, cand El li S-ar fi aratat iarasi ca inviat? Ei prin aceea negresit nu s-ar fi indreptat, ci necucernicia si osanda lor ar fi sporit. Asadar, pentru ca El sa-i scape de o tulburare de prisos, nu S-a aratat lor, ci numai ucenicilor Sai; caci El i-ar fi expus la o mai mare pedeapsa, daca dupa rastignire S-ar mai fi aratat lor. Dovada: Minunile Apostolilor Asadar, El S-a retras de la ochii lor, pentru ca sa-i crute, dar S-a aratat lor prin minunile Apostolilor Sai. Era totuna ori sa fi vazut pe Cel inviat, ori sa fi auzit pe Petru graind slabanogului: "in numele lui Iisus Hristos, scoala-te si umbla" (F.A. 3, 6). In adevar, aceste minuni ale Apostolilor, savarsite in numele lui Hristos, erau dovada cea mai puternica despre Invierea Domnului, convingand despre invierea Sa mai mult decat aratarea Sa personala. Aceasta se adevereste din urmatoarele: Hristos a inviat si S-a aratat ucenicilor Sai, dar si intre acestia s-a gasit unul, care nu voia sa creada in Invierea Domnului, adica Toma. El dorea chiar ca, inainte de a crede, sa puna degetul sau pe semnele ranilor si cu mana sa sa poata pipai coasta Domnului. Acest ucenic petrecuse cu Domnul in curgere de trei ani, mancase cu Domnul de-a pururea la o masa, vazuse cele mai mari semne si minuni, auzise pe insusi Domnul vorbind, iar acum, cand el a vazut pe Domnul inviat, nu voia sa creada, pana ce mai intai nu a vazut semnele cuielor si rana cea pricinuita de sulita! Spune-mi mie, in asemenea imprejurari ar fi crezut oare toata lumea, daca ar fi vazut pe Cel inviat? Cine ar putea cuteza sa afirme aceasta? Dar noi putem inca si din o alta imprejurare a dovedi ca minunile Apostolilor ne conving despre invierea lui Hristos mai puternic decat privirea insasi a inviatului. Cand poporul a auzit cum a zis Petru catre slabanog: "in numele lui Iisus Hristos, scoala-te si umbla", au crezut mai multe mii (F.A: 4, 4). Acel Apostol, Toma, a vazut pe Cel inviat, si totusi nu voia sa creada; dar acesti vrajmasi ai lui Hristos au vazut minunea lui Petru si pentru ea au primit credinta. Asadar, aceasta minune a trebuit sa-i fi convins despre Inviere mai lamurit si mai puternic decat insasi privirea. De aceea minunile si semnele Apostolilor sunt dovada cea mai puternica despre invierea Domnului. De aceea zice El insusi: "Adevar, adevar zic voua, cel ce crede in Mine va face aceleasi lucruri pe care Eu le fac, ba inca si mai mari va face" (In. 14," 12). Caci intre acestea urmase rastignirea si multi prin aceea se scandalizasera, de aceea acum era trebuinta de minuni mai mari. Daca insa Hristos, dupa repausarea Sa, ar fi ramas intru mormant si intru moarte, precum afirma iudeii, si n-ar fi inviat, nici s-ar fi inaltat la cer, atunci nu numai ca minuni mai mari nu s-ar fi putut face in numele Lui, dar nici una. Luati aminte ca in cele zise se cuprinde dovada cea mai indestulatoare a invierii lui Hristos. Repet: Hristos, in cursul petrecerii Sale pe pamant, a savarsit semne si minuni, a sculat morti, a vindecat leprosi, a alungat duhurile cele rele, dupa aceea a fost rastignit si, dupa cum afirma iudeii, nu a mai inviat. Minunile au fost mai mari dupa Inviere Ce trebuie sa raspundem noi acum iudeilor? Noi trebuie sa le zicem: Daca Hristos nu a inviat, cum oare dupa rastignirea Lui au putut sa se faca in numele Lui inca mai mari minuni decat acelea pe care le-a facut El insusi? Niciodata n-a facut cineva dupa moartea sa lucruri mai mari decat in viata sa; insa dupa moartea lui Hristos, numele Sau a lucrat minuni care, dupa fel si insusire si in tot chipul au fost mai mari, caci niciodata in timpul vietii Domnului umbra Sa n-a sculat morti, dar umbra Apostolilor, prin puterea lui Hristos, a facut aceasta de mai multe ori. Si iarasi minunile dupa Inviere au fost mai mari, caci la minunile cele de mai inainte era insusi poruncitorul, iara dupa rastignirea Sa chiar slugile Lui numai cu numele Lui au facut minuni inca si mai mari si mai inalte, asa ca prin aceasta puterea Sa a stralucit si mai tare si mai slavit. Caci aceea, ca un altul numai prin chemarea numelui lui Hristos a facut minuni, este mult mai mare decat cand El singur ar fi savarsit minunile. Vedeti, iubitilor, ca minunile Apostolilor dupa invierea Domnului au fost mai mari decat minunile lui Iisus Hristos insusi? Nu este oare aceasta o indestulatoare dovada despre inviere? Caci precum am si zis, mai adeverez o data: daca Hristos a murit si nu a inviat iarasi, atunci ar fi trebuit sa inceteze si minunile Lui; dar in fapt ele nu numai n-au incetat, ci au urmat inca si mai mari si mai slavite, adica acele savarsite prin Apostoli. Iara daca Hristos nu ar fi inviat, atunci nici Apostolii nu ar fi putut savarsi in numele Lui astfel de minuni; caci era una si aceeasi putere a Domnului, care lucra minunile atat inainte, cat si dupa rastignire, unele prin insusi Domnul, altele prin Apostoli. Dar pentru ca dovada invierii sa fie cu atat mai clara si mai adevarata, de aceea a trebuit ca minunile cele de dupa inviere sa fie mai presus decat cele dinainte. Dar de unde stim noi, intreaba cel necredincios, ca Apostolii au savarsit astfel de minuni in numele lui Iisus? Din Sfanta Scriptura, raspund eu. Dar tu nu voiesti a primi aceasta dovada si tagaduiesti ca Apostolii au facut minuni; atunci recunosti tu intr-insii o putere a lui Dumnezeu inca mai mare, caci ei atunci fara minuni ar fi intors tot globul cel mare al pamantului la cunostinta dumnezeiestilor adevaruri, in adevar, aceasta ar fi fost cea mai mare si mai extraordinara minune, ca niste oameni saraci, neinsemnati, neinvatati si nevoiasi, in numar numai de doisprezece, sa faca urmatori ai lor, fara minuni, asa de multe cetati si popoare, asa de numeroase provincii, principi si domnitori, invatati si oratori, ba mai tot globul pamantului! Dar poate tu ai dori sa vezi si astazi savarsindu-se minuni? Ei bine, eu iti voi arata niste lucruri asemenea, ba inca si mai mari decat cele de mai inainte, nu numai un inviat, nu numai un orb facut sa vada, ci tot pamantul, care s-a eliberat din intunericul amagirii, iti voi arata nu numai un lepros care s-a curatit, ci atatea popoare intregi care s-au curatit de lepra pacatului, prin baia renasterii. Ce minune mai mare doresti, tu, omule, cand vezi o schimbare atat de mare si asa de repede urmata? Voiesti tu sa stii cum a facut Hristos tot globul pamantului sa vada? Iata: mai inainte oamenii priveau lemnul nu ca lemn si piatra nu ca piatra; ei numeau dumnezei aceste lucruri fara de viata, dar credinta i-a invatat cine este Dumnezeu; caci numai prin credinta poate fi priceputa aceasta fiinta vesnica si fericita. Minunea transformarii Apostolilor Voiesti tu sa mai ai inca o dovada despre Inviere? Prefacerea cea mare, care s-a savarsit in duhurile Apostolilor dupa inviere; aceasta prefacere este o dovada pentru Invierea Domnului, inca mai mare decat faptele cele minunate ale Apostolilor. Este indeobste constatat ca chiar omul care in cursul vietii sale a fost iubit, dupa moartea sa adeseori nu se mai pomeneste. Dar daca cineva nu a fost cu destula inima buna catre un om in viata, si inca l-a si parasit, cu atat mai sigur il va uita dupa moarte. De acolo vine ca nu este nimeni care in curgerea vietii parasind pe prietenul sau pe invatatorul sau, dupa moartea lui sa-l prefere la orice alta si sa-l puna mai presus de toate, si mai cu seama cand ar vedea ca din aceasta dedare si din aceasta ravna a sa ar ridica asupra-si mii de primejdii. Dar vezi ca aceea ce aiurea niciodata nu se face s-a facut la Hristos si la Apostoli. Ei, pe cand El inca traia, s-au lepadat de El si L-au parasit, la prinderea Lui ei au fugit si s-au departat, iar acum, dupa ce El a suferit nenumarate batjocuri si defaimari, ba chiar si moartea pe cruce, acum ei Il pretuiesc si-L inalta mai presus de toate, incat pentru marturisirea numelui Lui ei cu bucurie jertfesc insasi viata lor. Insa daca Hristos dupa moartea Sa nu ar fi inviat, cum ar fi fost cu putinta ca aceia care in timpul vietuirii Lui fugisera de primejdie, acum, dupa moartea Lui, de la sine sa se arunce in primejdii nenumarate? Toti odinioara fugisera, iar Petru se lepadase de Domnul de trei ori, chiar cu juramant. Si acest ucenic, care in timpul vietuirii lui Hristos se temea de o biata slujnica, incat de trei ori se lepadase de Domnul sau, la urma chiar prin juramant, acum, dupa Invierea Domnului, asa de neobisnuit s-a schimbat, incat el nu se inspaimanta nici de toata lumea, ci public, in mijlocul a tot poporul, predica, despre Cel rastignit si ingropat, ca a inviat a treia zi din morti si S-a inaltat la cer. Aceasta o face el acum fara de nici o frica si aceasta schimbare a sa ne dovedeste noua in fapta ca intr-adevarat el a vazut pe Cel inviat. De unde a dobandit Petru aceasta barbatie? De unde decat de acolo ca el era deplin convins despre invierea lui Hristos? Ca el L-a vazut, a vorbit cu El si L-a auzit vorbind de cele viitoare, de aceea infrunta el acum toate ostenelile; stiind ca este vorba despre un Mantuitor viu, a dobandit acum un curaj mai mare si o putere mai tare, incat chiar a si murit pentru Hristos si de voia sa a lasat a se rastigni cu capul intors spre pamant. Asadar, cand tu vezi ca dupa moartea lui Hristos inca mai mari minuni se fac in numele Lui decat mai inainte si ca ucenicii Lui acum ii sunt mult mai devotati decat inainte, ca ei acum indeobste vadesc o mai mare siguranta si in toate ocaziile se arata o schimbare atat de mareata si asa de admirabila, fa singur incheierea din aceste fapte si intamplari, ca prin moartea lui Hristos n-a fost totul ispravit, ca mai vartos El a inviat, traieste si ca El, Cel rastignit, pururea ramane Dumnezeu cel viu si nemuritor. Caci daca El n-ar fi inviat, ucenicii lui n-ar fi putut, dupa moartea Sa, sa faca minuni inca mai mari decat inainte. Candva il parasisera chiar Apostolii Lui, iar acum toata lumea alearga la El, nu numai Petru, ci mii si mii de altii, care au vietuit mai tarziu si nu au vazut ei insisi pe Cel inviat, si-au dat viata lor pentru Dansul, au fost decapitati si au suferit nenumarate patimi, spre a ramane statornici in marturisirea credintei lor intru Dansul si a putea muri intru ea. Dar cum putea Acela, care dupa socotinta ta, o, necredinciosule, a ramas in mormant si nu a mai inviat, cum putea acest mort a Se arata asa de tare si asa de puternic in urmatorii Sai, indemnandu-i sa-L adore si mai bucurosi a suferi si a rabda toate decat a lasa credinta intru El? Vezi tu cum toate acestea dovedesc nesmintit Invierea Lui? Minunile, care dupa moartea Lui s-au savarsit si inca si astazi se savarsesc, daruirea cea mare a ucenicilor pe care au aratat-o ei atunci si pe care o arata si astazi, primejdiile carora s-au supus credinciosii, toate acestea sunt dovezi despre Invierea Domnului. De aceea, iubitilor, sa nu incetam niciodata a lauda si a proslavi pe Cel Inviat, ca sa putem sa ajungem la bunatatile cele vesnice si negraite, prin harul si prin iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, caruia impreuna cu Tatal si cu de-viata-facatorul Duh se cuvine cinstea si puterea, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.