Ileana CORNEA 

Daca perspectiva declansarii unui razboi impotriva Iranului nu ar fi una sinistra pentru intreg mapamondul, zbaterile Statelor Unite pentru a se inscrie pe aceasta pista ar fi de ras. De rasul lumii. Dupa reuniunea desfasurata marti seara la Moscova, unde oameni politici grei, reprezentand sase mari puteri ale lumii (SUA, China, Rusia, Franta, Marea Britanie si Germania) s-au adunat ca sa se stranga si au vorbit ca sa discute, perspectiva ajungerii la un consens in privinta procedurii optime pentru solutionarea crizei generate in jurul programului nuclear iranian pare mai indepartata ca niciodata, poate chiar utopica. Rusia si China exclud categoric varianta impunerii de sanctiuni impotriva Teheranului, in cazul in care Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite ar intentiona sa adopte o astfel de masura. China, ca membru permanent al Consiliului de Securitate si-a anuntat, deja, intentia ferma de a bloca prin veto o asemenea eventuala rezolutie ONU, iar Rusia a afirmat, in nenumarate randuri, ca nu aceasta ar fi solutia optima. Trebuie reamintit ca perioada de monitorizare a programului nuclear iranian se incheie pe 28 aprilie, conform ultimatumului de 30 de zile acordat de ONU, in sedinta din 29 martie. Nicholas Burns, numarul trei al diplomatiei americane, care a reprezentat SUA la aceste convorbiri cu usile inchise, a fost, probabil cel mai trist protagonist al reuniunii, vazand ca nimeni, nici macar solul Albionului, de obicei atat de percutant la orice propunere sau sugestie venind dinspre Washington, nu a schitat vreun gest, cat de discret, de aprobare, la pledoaria sa pentru varianta militara. Mai mult, dinspre Londra s-au lansat in mod mai mult sau mai putin explicit declaratii privind opozitia Guvernului britanic fata de o interventie armata impotriva Iranului. Daca ar fi sa il credem pe Burns (dar nu vom face asa ceva), Washingtonul "stie" ca Iranul incearca sa puna la punct, in secret, o arma nucleara. Evident, a omis sa explice de unde stie Washingtonul ce vrea sa faca Iranul, de unde stie, atat de sigur, incat ii intenteaza proces de intentie. Probabil, tot de unde a stiut si in 2003 ca Irakul detinea un urias arsenal de distrugere in masa - arsenal care a ramas o fantoma chiar si acum, la trei ani dupa razboi - si intentiona sa obtina si bomba atomica - intentie niciodata dovedita. Tot respectul pentru pregatirea intelectuala a lui Nicholas Burns, pentru studiile la Sorbona si la colegiul din Boston, pe care l-a absolvit cu Summa Cum Laude, specializandu-se in Istoria Europei. Dar, dupa cat se pare, abilitatile diplomatului american in plan tehnic lasa mult loc de mai bine. De unde sa stie silitorul licentiat in istorie ca, dispunand de 164 de centrifuge tip P1 (asa cum este cazul centralei nucleare iraniene de la Natanz), care pot imbogati uraniu doar in procent de 3,5 la suta, nu poti fabrica o bomba atomica, pentru care este necesar uraniu de puritate 90 la suta. Chiar si directorul serviciilor de informatii americane, John Negroponte, care a declarat, la o reuniune a Clubului National de Presa, organizata in capitala SUA, ca Iranul nu va putea sa obtina arma nucleara mai devreme de un "anumit numar de ani", considera "important ca aceasta problema sa fie pusa in perspectiva". De la Casa Alba s-a transmis, in urma cu cateva zile, ca Washingtonul se gandeste foarte serios la declansarea unui razboi impotriva Iranului, unilateral, sau in cadrul unei coalitii, neexcluzand din lista optiunilor nici macar un atac atomic. Nici una din amenintarile proferate de SUA in referire la criza iraniana nu se compara, insa, cu cea lansata de seful diplomatiei, Condoleezza Rice, in urma cu doua zile. Pe o scala a penibilului, de la 1 la 10, Condoleezza merita un 11, din toata inima. Secretarul de Stat al celei mai mari puteri din lume a anuntat ca tara sa s-ar putea prevala de dreptul la autoaparare in fata Iranului, drept in virtutea caruia ar putea recurge la forta chiar si fara o rezolutie din partea ONU. Autoaparare? Chiar se simte Washingtonul amenintat de un atac din partea Iranului? Chiar suntem noi, o omenire intreaga, atat de naivi incat sa credem asa ceva? Si, in sfarsit, chiar nu a invatat Bush nimic din lectia irakiana? Din cate se pare, SUA ar fi in stare sa treaca inca o data peste Natiunile Unite si sa declanseze inca o data un razboi in care nu ar exista invingatori, ci doar invinsi. Ca sa nu ne mai gandim la ce anume s-ar putea intampla daca Bush reuseste sa-si atraga niste parteneri entuziasti si sa porneasca tavalugul anti-iranian in numele NATO. Alianta are, acum, 26 de membri, dintre care unul este Romania, iar conform Cartei NATO, toti membrii acestui pact sunt obligati sa intervina, atunci cand unul dintre aliati este in pericol. Iar americanii, tocmai s-au declarat in pericol.