Stelian TANASE 

In orice lucru omenesc e si ceva politic. Nu de azi de ieri. Si cand pare ca da, si cand pare ca nu. Asa si cu povestea cu probele de care ar avea nevoie presedintele pentru a face o declaratie de condamnare a regimului defunct din decembrie 1989. Omul a fost sincer. Cand a fost solicitat sa il condamne public, de la inaltimea pozitiei pe care o detine in stat, Basescu a facut prudent un pas inapoi. Nu are nimic - politiceste vorbind - nici cu comunistii, nici cu anticomunistii. Presedintele nu e deloc o natura ideologizata. El e omul vietii, asa cum e ea, realist de felul lui. Cine i-a cerut sa faca o asemenea declaratie chiar l-a pus in dificultate. Retorica radicala de la inceputul anilor '90, cu "jos comunismul" si "jos Iliescu" ii este complet straina. I se pare artificiala. FSN (PD) din care facea parte se adapta greu la vremea cand isi incepea marea lui cariera, la un sistem de valori diferit. Avea nostalgii puternice. Avea si ce sa regrete. Anii '80 nu fusesera prea urati pentru liderii sai. Cartierul Primaverii nu a pierdut puterea in '89. Au plecat bunicii, parintii, unchii din sediile PCR. A venit sa ocupe fotoliile alta generatie, dar tot dintre locatarii acestui cartier rau famat. Adaptarea lor a fost spectaculoasa. Lor li s-a datorat si aducerea in politica a unui marinar din Constanta cu dosar bun. Schimbarea lui Petre Roman cu Traian Basescu, cativa ani mai tarziu, a fost si nu a fost un moment de ruptura. Mentalitatile s-au transmis dincolo de acel congres din mai 2001. Partid de tranzitie. A trecut dupa '89 de la comunism la glasnost si perestroika. Dupa august 1991, la social-democratie. S-au schimbat etichetele, ambalajul. A trecut acum un an la centru dreapta, urmand schimbarile de umoare ale societatii romanesti. O societate care accepta cu reticenta tot mai pronuntata pe cei de stanga. Nu cred ca se va manca o paine alba la stanga in deceniul urmator. Basescu a trecut cu succes - datorat pragmatismului - prin toate conjuncturile. Dar in povestea cu declaratia putem spune ca nu vede despre ce este vorba, ce si de ce i se cere. El si-a refuzat mereu ifosele ideologice. Are in schimb o intelegere profunda a puterii si a mecanismelor cu care o poti castiga si mentine. L-a mancat de viu pe Petre Roman, a basculat cateva guverne, a scos din joc cativa politicieni care pareau mai versati ca el. S-a catarat energic prin ierarhii. Explicatia rezida in instinctul lui politic superior. Vocatia lui este chiar asta, supravietuirea. Cui ii pasa de regim, de vreme ce se adapteaza la orice? El simte ce vrea lumea, si aia promite. Din gura lui putem auzi un discurs care sa apere drepturile omului, si a doua zi unul care sa le conteste. Nu e contra sau pentru ceva. Este si contra, si pentru. Depinde de situatie, dupa cum ii serveste interesul de moment. O intoarce ca la Ploiesti, cum se spune. Odata ajuns presedinte era greu de crezut ca va schimba reteta. Pentru el, revolutia a fost acel episod sangeros vazut la televizor. Asta e de fapt "proba" ceruta. Ce se vrea e apostila domniei sale, o stampila de Cotroceni, un scurt discurs tinut in fata Camerelor reunite. Basescu nu avea cum sa se execute cand i s-a cerut declaratia. A avut nevoie de un time-out, o pauza, un timp de gandire. Ca sa vada despre ce este vorba. Sa isi faca niste calcule. Ceea ce unora li se pare ca e limpede ca lumina zilei - ca regimul comunist a fost o nenorocire istorica, pentru un politician, lucrurile sunt mai complicate. Nu il intereseaza numarul victimelor din inchisorile Sighet, Rm. Sarat, Aiud. Nici al celor plecati in exil, sau impuscati pe la spate cand incercau sa treaca granita clandestin. Nici cate femei au murit la nastere din cauza interzicerii avortului. Nici cati oameni au fost desproprietariti, jefuiti si lipsiti de mijloace de trai. Nici de dezastrul ecologic. Nici... nici... nici... Mai curand Basescu vrea sa stie cati doresc o asemenea declaratie si cati nu. Are nevoie de voturi si nu vrea sa contrarieze lumea. Vrea sa stea mereu pe o majoritate, sa isi pastreze popularitatea. Ca sa dau un exemplu. El stie ca problema dosarelor din arhivele Securitatii este a unei minoritati, neglijabila electroral. Cum s-a exprimat in prima sedinta a CNSAS in noua alcatuire. Intereseaza, altfel spus, doar 0,5%. Un ghetto intelectual de cateva mii de voturi nu poate aduce o victorie in alegeri. Lumea e preocupata de case, chirii, taxe, frig, inundatii, salarii, medicamente, pensii, locuri de munca. El stie exact ca pozitia lui nu trebuie sa intre in contradictie cu mai mult de 50% din electorat. Pentru Basescu asta e o prioritate absoluta. Dar votul se ia cu prostimea, asta e! Ea te face sau te desface din scaunul ce il ocupi cu onor. O declaratie care sa condamne comunismul are doua hibe. Pe unii nu ii intereseaza pentru ca sunt confiscati de grijile zilnice. Doi - declaratia trezeste amintirile multor concetateni angrenati intr-un fel sau altul in sistemul dirijat de Dej si Ceausescu. Argumentul a fost folosit de Ion Iliescu in 1990, cu cei 4 milioane de romani membri PCR si cu rudele lor, total 12... Iliescu a stat pe aceasta majoritate. De ce nu i-ar servi si lui. Basescu, conform bunului sau obicei, merge la doua capete. Vrea sa castige indiferent cum cad zarurile. Nu e obligatoriu, daca a mers calculul in anii '90, sa mearga si in 2009. Instinctul lui de data asta nu e sigur. A cerut un time-out.