George FRIEDMAN 

Iranul spune ca a imbogatit uraniu. Hosni Mubarak sustine ca siitii din statele sunite sunt tradatori de patrie. Francezii se afla in impas politic si economic. Avand in vedere toate aceste chestiuni urgente, se pare ca a venit timpul sa vorbim despre ceva important, despre ceva care a ghidat si a divizat politica americana vreme de secole si care va continua sa faca aceasta: disputa dintre cei care au fost numiti idealisti si cei care au fost etichetati drept realisti cand vine vorba de politica externa americana. Cand SUA se aflau la inceput, Franta experimenta o revolutie asemanatoare, din mult puncte de vedere, cu revolutia americana. Unii americani doreau sa ii sprijine revolutionarii francezi, argumentand ca SUA trebuie sa isi urmeze idealurile morale alaturi de partenerul sau moral. Altii au indicat ca economia americana depindea, in mare parte, de Marea Britanie, o piata importanta pentru bunurile americane. Mai mult, tanara tara se baza pe capacitatea sa de a exporta in Europa, iar apele erau controlate de Marea Britanie. Indiferent de inclinatiile morale pe care le-ar fi avut americanii fata de Franta, prudenta i-a facut sa nu se puna cu Marea Britanie. Idealistii au incercat sa isi impamanteneasca argumentele in mod strategic, iar realistii au incercat sa creeze un cadru moral pentru argumentele lor, insa problema, in fond, era simpla: supravietuirea Americii depindea de nealienarea unui stat care reprezenta tot ceea ce respinsesera colonistii. Argumentul a divizat in mod constant opiniile americane pe seama politicii externe. Drept exemplu, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, SUA erau aliatele Uniunii Sovietice, condusa de un maniac ucigas, Iosif Stalin. La momentul in care SUA erau aliatele lui Stalin, Adolf Hitler de abia incepea sa urce in ierarhia criminalilor de tipul lui Stalin. Unii au sustinut ca alianta cu Stalin era o tradare a oricarui principiu aparat de americani. Altii, precum Franklin Roosevelt, au recunoscut ca, daca SUA nu se aliau cu Stalin, Hitler avea sa castige razboiul. Cei care s-au opus unei aliante cu Stalin pe motiv de idealuri morale aveau dreptate, la fel ca si cei care au sustinut ca, in absenta unui pact cu diavolul, Republica nu ar fi supravietuit. Sa luam un alt exemplu. In 1972, SUA pareau sa fie o putere in declin. Pierdeau razboiul din Vietnam, iar pozitia lor pe plan global parea ca se deterioreaza. Uniunea Sovietica se delimitase de China cu cativa ani in urma, iar confruntarile lor de-a lungul frontierelor au fost, din cand in cand, sangeroase. Razboiul era posibil. Richard Nixon a incheiat o intelegere cu chinezii, destinata izolarii Uniunii Sovietice. Privind in urma, strategia a functionat. Cu toate acestea, in stabilirea relatiilor cu China lui Mao, SUA s-au aliniat, inca, o data unui regim criminal. Alternativa ar fi reprezentat-o un regim sovietic de neoprit. In fiecare dintre cazuri, SUA s-au confruntat cu aceasta dilema. Pe de-o parte exista argumentul ca, daca SUA nu si-ar fi aparat idealurile morale, ar fi supravituit, dar si-ar fi pierdut sufletul. Trecerea de parte Marii Britanii, lui Stalin sau lui Mao poate ca a fost prudenta, insa a reprezentat o prudenta superficiala, care avea sa elimine ratiunea de a fi a regimului american. La polul opus exista argumentul potrivit caruia nu ar fi existat nici un regim moral daca nu ar fi fost, mai intai de toate, un regim. SUA nu aveau puterea de a rezista, pe cont propriu, Marii Britanii, Germaniei naziste sau Uniunii Sovietice. In absenta acestor aliati indoielnici, proiectul moral ar fi fost imposibil de pus in practica de vreme ce SUA ori nu ar fi rezistat, ori ar fi supravietuit in calitate de forta irosita. Este importat de mentionat ca aceste dispute sun prezente la nivel politic si ideologic. In 1972, adeptii stangii au celebrat alianta lui Nixon cu Mao, in vreme ce dreapta a ridicat unele obiectii de ordin moral. Desigur, multi dintre sustinatorii dreptei l-au sustinut pe Nixon si unii stangisti, fara a fi fost cuceriti de Maoism, au fost scandalizati de alegere. In mod similar, stanga a fost cea care, in al doilea razboi mondial, au dorit o alianta cu sovieticii, iar Winston Churchill - departe de a fi un adept al stangii - i-a sprijinit. Cu alte cuvinte, disputa nu dispun niciodata de coerenta ideologica. A oscilat dintr-o parte in alta. Reluarea, in prezent, a discutiei are a face cu razboiul SUA anti-terorism, iar complexul ideologic nu intarzie sa apara. George Friedman este unul din initiatorii si directorul executiv al Stratfor, companie fondata in 1996, fiind responsabil de viziunea strategica a acesteia, dar si de elaborarea previziunilor geopolitice, precum si de supravegherea si directionarea operatiunilor de obtinere a informatiilor tactice. Copyright 2006 Strategic Forecasting, Inc