Gabriel ANDREESCU 

Aminteam intr-unul din editoriale despre luarea de pozitie a lui Ralf Dahrendorf in favoarea istoricului David Irving. Mai precis, in favoarea libertatii de expresie, incalcata prin arestarea istoricului britanic in Austria sub acuzatia de negationism. Ceea ce nu am amintit atunci a fost faptul ca insusi Irving nesocotise principiul prin deschiderea, in 1998, a procesului de calomnie impotriva lui Deborah Lipstadt si a editurii Penguin Books. In volumul "Negarea Holocaustului", Lipstadt il asezase pe Irving intre cei care contesta planul de exterminare a evreilor si il considerase unul dintre cei mai periculosi negationisti. Acuzatii de calomnie l-au angajat ca expert in proces pe profesorul de Istorie moderna la Universitatea Cambridge, Richard J. Evans. Dupa studierea operei lui Irving timp de doi ani, Evans a pledat in favoarea clientilor sai. Irving a pierdut procesul si a trebuit sa plateasca cheltuielile de judecata la un nivel care l-a ruinat. Ar fi fost de asteptat ca aceasta experienta negativa sa intimideze potentialii emuli. Iata insa unul care bate la usa instantelor din Romania. In aceasta saptamana a fost programata prima infatisare in procesul pe care Ion Coja ni l-a deschis (mie si cotidianului Ziua) sub acuzatia de calomnie. "Proba" ar fi articolul din Ziua scris sub impresia actului disperat al unui tanar pornit noaptea sa sara gardurile si sa deseneze zvastici pe peretii unei sinagogi. Descoperit, s-a sinucis. Invocam atunci pe cei care imi par adevaratii responsabili. Tinerii cu educatie subreda, care si-au pierdut simtul masurii si se afla la varsta contestatiilor si cautarilor sunt mai curand tapii ispasitori. Adevaratii incitatori fac linistiti cariere. Ii invocam in acest sens pe Corneliu Vadim Tudor, pe Ion Coja si propaganda lor antisemita. Las la o parte absurditatea acuzatiei, ca i-as fi imputat lui Coja "contributia directa la moartea tanarului" de care vorbeam. E ciudat ca un filolog sa aiba o problema cu descifrarea sensului unor randuri nici macar sofisticate. Adevarata tema este acuzatia pe care i-am adus-o, reala, de a face o "propaganda antisemita sistematica". Ion Coja este un subiect drag studiilor privind manifestarile antisemite si xenofobe. Atat de notoriu, incat este multiplu citat pe site-ul presedintelui Romaniei, care gazduieste Raportul final al Comisiei internationale pentru studiul Holocaustului. Cu eticheta de negationist, antisemit sau xenofob, Ion Coja isi poate gasi numele in presa si literatura de limba germana, engleza si franceza. Cel care invoca astazi "onoarea" a facut comentarii absolut deplasate la adresa ambasadorului Michael Guest, punand Ministerul de Externe roman in postura absolut jenanta de a-si cere scuze. O observatie esentiala pentru procesul deschis de Ion Coja este implicarea in cursa politica. Mesajele lui publice sunt destinate sa creeze audienta si sa devina un factor mobilizator. Coja a fost parlamentar intre 1992 si 1996 si fusese pus recent pe lista PNG. Omul politic este incomparabil mai expus criticilor, mult mai putin indriduit sa ceara "reparatii" pentru acuzatiile care i se aduc. Aceasta este logica democratiei. Prin comparatie, Coja se afla intr-o pozitie mai fragila decat a fost David Irving, ultimul doar istoric. Avand in vedere contextul, s-ar pune intrebarea cum a ajuns Coja sa riste deschiderea unui proces? Avea doar la dispozitie precedentele. Analogia romaneasca cea mai apropiata este procesul care i-a infruntat pe Andrei Cornea si Vadim Tudor, ultimul pus de Cornea in categoria fascistilor. Vadim fascist? Desigur, Cornea a castigat. As interpreta actiunea lui Ion Coja ca o indicatie privind slaba noastra cultura de drept. Caci inainte de a deschide litigiul, Coja ar fi trebuit sa ceara o consiliere juridica si sa intrebe: ce sanse are intr-un astfel de proces? Nu o parere, ci o consiliere profesionala cum, din pacate, la noi nu exista obiceiul. O alta problema tine de cererea, in instanta, a unei evaluari cu autoritate, precum s-a solicitat istoricului Richard J. Evans. Or, corpul expertilor folosit de instante este departe de a acoperi subiecte sofisticate precum culoarea ideologica. Se adauga instabilitatea solutiilor in procesele de calomnie. Pentru, practic, aceeasi situatie, instantele au decis de multe ori diferit. Desi jurisprudenta CEDO ar trebui sa fie un ghid ferm pentru judecatori, caci oricum, victimele care reclama incalcarea libertatii de expresie se vor adresa la Strasbourg. In fond, procesul deschis de Ion Coja reprezinta un test pentru libertatea de a dezbate teme sensibile sau controversate in Romania de astazi. Este motivul pentru care, paradoxal, salut demersul prin care Ion Coja se va confrunta public cu acuza de antisemitism.