Ion Bogdan LEFTER 

Situatiile dificile, de urgenta, de mare dificultate, de - bunaoara - calamitate naturala pun sub o lupa intens maritoare datele existentei noastre cotidiene, mai discrete in vremuri calme. Pericolele sperie populatia, autoritatile se pun in miscare, politicienii se agita si se deplaseaza cu elicopterele in zonele vitregite. Persoanele si institutiile capabile de actiune energica ies in evidenta, ca si - pe de alta parte - pasivitatile, delasarea, iresponsabilitatea. De pilda, inundatiile provocate in ultimele zile de revarsarea Dunarii, in Banat, in Sudul Olteniei, de-a lungul intregului sau curs inferior, in Serbia, in Bulgaria si in Romania. Situatii dramatice in cateva sate de la noi (Bistret in Banat, Rast in Dolj), terenuri agricole transformate in suprafete intinse de apa, oameni evacuati, corturi improvizate, lacrimi, disperare. Din nou, ca si anul trecut, chiar daca la dimensiuni mult mai restranse, natura se arata agresiva, distrugatoare. Tot un fel de lupa, foarte activa in asemenea situatii, e ecranul televizorului, care transmite imagini "in direct", "de la fata locului". Cu unele exagerari - nu tocmai rare, din pacate - care transforma rapid evenimentele dramatice in spectacol mediatic. Pe nesimtite, ne trezim privind tabloul unui dezastru generalizat. Regia e simpla. Generice apocaliptice: secvente de groaza, au relanti, pe muzica de doliu. Moderatorii si reporterii de teren adopta tonuri sumbre, "traind" cutremurati nenorocirile clipei. Interventiile sunt presarate cu exclamatii conform carora trimisii speciali nu pot exprima tragedia din jurul lor, dar pe care o relateaza totusi, echipati corespunzator, cu cizme inalte de cauciuc, plantati strategic, in mijlocul cate unei ulite inundate. Alte imagini ne arata echipe de interventie, militari, cetateni descarcand saci cu nisip sau pasandu-si-i din mana in mana, in ritm alert, evident ca pregatiti sa se arate saritori la inceperea transmisiunii directe. Alte cadre sunt mai autentice. Oameni aratandu-si neputinciosi curtile inundate, carand in poduri obiectele mai de Doamne-ajuta, refugiindu-se in satele vecine. Saracie, case de paianta, muiate imediat de viitura, cite una surpandu-se in apa, practic topita, ca zaharul (la propriu). Dar se si vede ca sunt reluate mereu si mereu aceleasi imagini, cu aceeasi casa prabusita, pe toate canalele de televiziune, cand in prim-plan, filmata direct, cind in fundal, in spatele reporterului/reporteritei care transmite noutati patetice "de la fata locului", adica dintr-unul si acelasi sat banatean. Sau din celalalt, din Dolj. Autoritatile, reprezentantii ministeriali, ai prefecturii, ai primariilor descriu situatia, fac bilanturi, dau cifre, explica in ce fel se fac interventiile pentru salvare si pentru protectia populatiei. Impresia de ansamblu e de organizare buna sau acceptabila, de eficienta, dar realizatorii de emisiuni, care-i intervieveaza din studiouri, li se adreseaza pe tonuri acuzatoare, ii iau la rost, ii bestelesc: "Ce-ati facut?! De ce n-ati facut mai mult? De ce patesc oamenii ce patesc?! Ce faceti pentru ca apele sa nu inunde satele si campurile?!". Notabilitatile raspund ca de vina e ploaia si ca actioneaza cu toate fortele disponibile, ca n-au ce sa-si reproseze - atitudine care alimenteaza si mai abitir elanurile justitiare ale gazetarilor: enervati, ei iau tonuri de procurori, dand de inteles ca doar din rea-vointa reprezentantii administratiei nu indeparteaza ca prin farmec calamitatile, nu risipesc norii si nu se asaza in calea apelor, oprindu-le inaintarea. Slabi "comunicatori", oficialii sunt laconici si ininteligibili, nu reusesc sa convinga, se pierd, dispar de pe ecran, concediati scurt de gazdele emisiunilor. O marota: cum ii sprijina statul pe sinistrati?; li se vor acorda despagubiri?! - ceea ce e posibil, caci administratia centrala si locala are la dispozitie fonduri pentru situatii de urgenta, dar intr-o asemenea situatie n-ar trebui insistat atat asupra "statului providential", a "statului-tatuc" care are grija parinteste de cetatenii sai, ci asupra slabei asimilari a culturii asigurarilor, de unde vin despagubirile in lumea civilizata. Insa lupa televiziunilor nu mareste subiectul, preferand spectacolul, emotia, exploatarea comerciala a momentului. Cat despre solidaritatea civica... La un moment dat, un reporter transmite ca, intrucat in seara precedenta a plouat, satenii n-au mai iesit sa ajute echipele de salvare, care au lucrat pe cont propriu la intarirea parapetilor de protectie contra viiturii. In alta transmisiune "de la fata locului" vedem un utilaj invartindu-se in jurul propriei axe, mutand niste pamant de colo-colo, in timp ce palcuri compacte de cetateni privesc, cu mainile in buzunare, comentand, tragand din tigara...