Octavian HOANDRA 

Spuneam in materialul de saptamana trecuta ca inca dinainte de lovitura de stat din 1989, in Romania s-a instaurat un surd regim al violentei, care acum aproape a ajuns la paroxism. Dar ce are a face aceasta situatie care ne umileste pe noi, pe toti cetatenii acestei tari cu cele doua resemnari anuntate in titlu? Are, pentru ca in decursul acestor ani am avut parte de cel putin doua resemnari in fata deziluziei pricinuite de cei care s-au perindat pe la putere, oameni care prin comportamentul lor politic si uman au dat, intr-un fel "semnalul" violentelor si implicit al dezamagirilor acestui popor. Prima din cele doua resemnari poate fi socotita aceea de dupa incheierea rusinoasa a guvernarii si mandatului dlui Constantinescu. Acum stim si cine provoca in guvernele acestui mandat violentele extreme. Si mai putem sa ne reamintim suficienta violenta a "liderului regional" si a oamenilor din jurul sau. In urma acestui tip de comportament care se rasfrangea inexorabil asupra intregii tari, dezamagind-o si indepartand si ultima bruma de societate civila care i-au sustinut. Pana si presa, favorabila la inceput acestui regim, s-a retras, scarbita pe pozitii contrare, mai ales datorita vehementei ei contestari in cazurile apropiatilor presedintelui, Dragos, fiul acestuia, sau Dorin Marian, umilul sau sfetnic de casa, ajuns azi prosper om de afaceri. Presa, si odata cu aceasta intreaga tara nu a avut alta sansa, decat aceea de a se resemna in fata acestui gen de violenta perfida, pe care o genereaza de obicei incompetenta, minciuna data in vileag, dar mai ales nesimtirea. Numele acestei resemnari a fost PSD si Ion Iliescu, si aceasta a durat patru ani. Sperantele celor care au crezut ca ceea ce nu a facut regimul Constantinescu vor face "portocaliii" s-au naruit mai repede decat ne-am fi asteptat. Unul din motivele acestui esec este, dupa cum se vede crasa incompetenta a guvernarii. E deajuns sa observam ineficienta multtrambitatei cote unice, reactia autoritatilor confruntate cu inundatiile si, in general proasta calitate a vietii de zi cu zi, sau gesturile "patologicului" ministru al sanatatii. Dar nu asta provoaca, (mai ales in randul celor care au votat Alianta) o mare si violenta dezamagire, ci, mai ales comportamentul partidelor aflate la guvernare. Mai intai trebuie aplaudata hotararea Liberalilor, care s-au opus intrarii intr-o alianta cu PD, dupa experienta din timpul guvernelor CDR. De-a lungul timpului, acesta a demonstrat ca democratii sunt o grupare care a parjolit, aparand propriile interese si avantaje, totul in jur. Cuvintele "prietenie", "parole d'honneur", "promisiune", sunt valabile doar pentru cativa din conducatori. Cat despre educatie, cultura, comportament public si politic, ceea ce s-a intamplat doar in ultima saptamana cu dl Basescu nu mai lasa nici un fel de dubiu. Important este faptul ca se verifica adevarul celor care spun ca e greu si aproape imposibil sa guvernezi o tara, atunci cand, in fapt, ai pierdut alegerile parlamentare. Iar ideea conform careia s-au creat doua Romanii, pare, pe zi ce trece din ce in ce mai adevarata. Una din ele priveste spre conducatorii ilegitimi din ziua de azi si se resemneaza in fata esecului, pe cand cealalta admite tacit ca nici nu se astepta la mare lucru. Ca lucrurile merg din rau in mai rau e una, dar cand apare si intentia clara a PD-ului de a distruge sub orice forma PNL-ul, asta nu poate sa nu induca o stare de perpetua violenta, chiar si in stanga esichierului politic. Asta face ca toti cetatenii dezamagiti ai acestei tari, ori cu cine ar fi votat, sa traiasca inconjurati de o imensa scena pe care se desfasoara intrigi ce nu au nici o legatura cu viata lor care trece zi dupa zi, an dupa an. Ceea ce le genereaza, mai intai un grav sentiment de insecuritate, o scarba profunda si un anume soi de violenta in gandire si in gestica de fiecare zi. Iar daca educatia le permite ca sa o ascunda, cu pretul unui infarct, (60% din decesele din Romania sunt din cauza afectiunilor cardiace), aceasta se transforma, pana vin anticipatele anuntate, in ceea ce numeam "a doua resemnare". Daca cele doua dezamagiri si resemnari au fost cat de cat previzibile pentru cei care sunt in stare sa judece cu propriile creiere, exista, din pacate si un mare pericol. Pericolul celei de-a treia resemnari. Este evident si totodata incredibil faptul ca tipul de politician-marlan a iesit din cotloanele subsolului politicii pe scena publica. Dar, din pacate, el nu provoaca nici rasul, nici aversiunea, nici mila sau revolta electoratului. Dimpotriva, genul de politicieni grobieni, fatarnici, fara cuvant si fara respect fata de principii sau macar prietenii, adepti ai mitocaniei grosiere este pe punctul de a fi cei mai iubiti de catre electorat. Dar sper ca romanul se va trezi, iar "A treia resemnare" va fi doar o superba povestire a lui Marquez...