Dan PAVEL 

Ideea punerii degraba in aplicare a lustratiei, cu o intarziere fatala de un deceniu si jumatate, risca sa devina cel mai dezagreabil act de injustitie politica din postcomunism. Modul in care au fost formulate "categoriile" incriminate este mai inainte de toate ilogic. Lustratia ar fi fost conditia necesara pentru eliminarea fostilor nomenclaturisti si securisti, dar inainte de primele alegeri "libere si corecte". Era indispensabila inainte ca Ion Iliescu sa devina presedintele ales al Romaniei, pentru trei mandate!!! Era indispensabila inainte ca vreme de 16 ani fostii conducatori comunisti si securisti sa fi facut tot ce au vrut in aceasta tara. Dupa 16 ani, din lege indispensabila, acum a devenit inutila, dar mai ales nedreapta. Inversunarea cu care unii se raporteaza acum la cazul cel mai notoriu de posibil lustrat (Mihai Razvan Ungureanu, actualul ministru de Externe) poate fi interpretata ca o frustrare pentru incapacitatea si imposibilitatea de a face la timp si eficient lustratia. Extrem de tardiva, votarea Legii lustratiei este ilogica mai inainte de pronuntarea "sentintei" cu privire la procesul comunismului. Regimul totalitar a fost unul criminal, dar tocmai prin modul de functionare a puterii in regimurile totalitare trebuie excluse din proiectul lustratiei tardive majoritatea categoriilor incluse acolo. Largile epurari preconizate de proiectul Legii lustratiei nu tin cont de ceea ce istoric au insemnat crimele si abuzurile comunismului. Un proiect corect de lege ar fi trebuit sa propuna criterii de epurare, nu categorii de functii. Adica, asa cum s-a procedat in alte tari dictatoriale, autoritare sau totalitare, ar fi trebuit sa se refere strict la criterii referitoare la: cei care au dat ordine de violare a drepturilor omului; cei care au executat acele ordine; cei care s-au angajat in acte de violare a drepturilor omului dincolo de actiunile care li s-au ordonat. Un proces al comunismului va incrimina comunismul ca regim criminal si va arata exact care au fost crimele sale. Crimele in serie ale comunismului au fost infaptuite inainte de 1964, cand detinutii politici au fost eliberati. Ulterior, crimele au continuat sa se produca, dar nu in masa, ele trebuie izolate si facuta cazuistica. Doar dupa o atenta examinare legala si penala a altor acte se va putea vedea daca ele intra in categoria crimelor si a incalcarilor drepturilor omului. Paradoxal, proiectul Legii lustratiei este nedrept si ilogic fata de activistii politici comunisti in raport cu securistii. Din moment ce accesul securistilor la functii va fi interzis doar daca se va dovedi ca au facut politie politica, se creeaza premisele discriminarii politice in masa. Toata Securitatea a fost o politie politica. Dar daca se aplica criteriile legale, penale privind crimele comise si cele legate de incalcarea altor drepturi ale omului, sfera celor incriminati se diminueaza. Conform carei logici institutionale se procedeaza cu totul altfel in cazul diferitelor categorii de activisti din proiectul Legii lustratiei, nimeni nu va putea sa explice. Au dreptate o mare parte dintre cei vizati cand semnaleaza incompatibilitatea dintre respectiva lege si actuala Constitutie a Romaniei. Se creeaza un canal sigur catre CEDO, precum in cazul nedreptatilor comise de statul roman in procesele de restituire a proprietatilor. Proiectul legii Lustratiei este profund deficitar si a lasat loc abuzurilor legate de includerea sau scoaterea de pe lista a unor categorii. in unele cazuri particulare s-a ajuns la includerea, iar apoi scoaterea de pe lista a unor categorii care se refereau clar la persoane, cum a fost cazul lui Basescu sau Stolojan, si cum se procedeaza acum in cazul lui Ungureanu. Toata discutia era inutila daca proiectul se referea la categorii de fapte. Marii criminali si responsabili pentru crimele comise de comunism vor scapa de lustratie, fie pentru ca deja au murit, fie pentru ca sunt atat de batrani incat nu vor mai participa activ la politica, fie pentru ca deja cateva sute dintre ei au participat la politica si au facut cam ce au vrut ei. Era necesara bararea accesului lor la politica in primii doi ani, la inceputurile democratiei, nu dupa 16 ani, cand vor fi mai degraba afectati cei din generatiile victimelor din nastere ale comunismului: copiii nascuti pe timpul totalitarismului. Tot aici intra si cei care la instalarea totalitarismului erau copii. Fata de cei care au colaborat voluntar la instaurarea comunismului, categoria celor care nu au avut alternative politice sau profesionale la indemana intra la victime, nu la faptuitori. Prin nedreptatile potentiale pe care le creeaza respectivul proiect, el face un rau imens democratiei. Este o razbunare oarba, care cauta tapi ispasitori, nu un act de justitie.