"Regele" s-a adaptat ingrijorator de repede la oarecum noile rigori ale campionatului intern. Sa fim sinceri, cu totii am sperat de fiecare data cand un fost mare fotbalist, mai ales unul din marea generatie a anilor '90 care a mai si evoluat pe la marile echipe ale Europei, s-a aventurat sa antreneze in Romania ca vom consemna la acesta daca nu o mare valoare in noua meserie, cel putin o seriozitate mult peste media cu care ne obisnuisem pana acum, prin care, vorba aia, sa implementeze in competitia asta tembela si in mentalitatile jucatorilor nostri cvasiautisti, acele concepte ale adevaratului profesionism pe care era de banuit sa le fi deprins din rutinarea in fotbalul adevarat. Si aveam toata indreptatirea sa credem astfel. Mai mult decat in toate celelalte cazuri, am crezut ca Hagi va fi altfel, asta doar pentru ca la Timisoara i s-au oferit absolut toate facilitatile, i s-au satisfacut toate mofturile, i s-a asigurat o stabilitate finaciara de care poate doar omologii sai de la Chelsea ori Barcelona s-au bucurat in ultimii ani. Rezultatul? Hagi s-a sapalagizat, magiunizat, flocizat intr-o maniera infioratoare. Ca ar fi sau nu un antrenor de duzina, asta deja nu mai conteaza, intrucat la Gica de acum incepe sa se puna problema de atitudine, de caracter, vorba lui, de gandire mai mult sau mai putin pozitiva. L-a schimbat enorm noua postura. In timpul meciului are un comportament ciclotomic, trecand cu rapiditate ingrijoratoare de la o stare la alta. Cel mai elocvent caz s-a petrecut dupa meciurile cu Rapid si CFR Cluj. El dibuia o intreaga teorie a conspiratiei impotriva sa si a Politehnicii Timisoara, se considera tradat de jucatori si vanat de arbitri, parca intreg universul ii devenise ostil. In aceasta criza profunda a si luat decizia nedemna si lasa de a scoate demisia pe taraba. Va dati seama in ce postura i-ar fi pus pe conducatorii lui Poli care s-au opus unui intreg oras cand Hagi a batut cu pumnul in masa insistand sa fie adusi la Timisoara Ion Craciunescu si secundul Gabi Balint, ca sa nu mai vorbim de jucatorii pe care el insusi i-a adus la echipa cu mari eforturi financiare, cum ar fi Alin Stoica ori loaza de Mihaita Plesan. In privinta ultimului ne amintim ca s-a galcevit multa vreme si cu baskanii de la Galatasaray, care se opuneau cu indarjire transferarii jucatorului care se da cand oltean, cand dinamovist, cand banatean, asta numai pana acum. Mai mult ca sigur ca haplea ala de Marian Iancu se intoarce in celula de ciuda cand vede in cine si-a pus sperante, cui i-a facut toate hatarurile si in cine isi proptea increderea ca va duce echipa in Liga Campionilor. Acum parerea aproape unanima este ca Hagi, ca antrenor, este o nulitate, vorba aia, "pentru ca nu e neaparat ca un fost mare fotbalist sa fie si un tehnician valoros. Parca n-am susbscrie intru totul la aceasta convingere, pentru ca asteptam mai mult de la unul care a deprins meserie, fie si empiric, de la mari antrenori ai lumii, decat de la unii care copiaza pana si testele alea penibile pe care li le da pezevenchiul ala de Mircea Radulescu. Insa pana atunci trebuie sa faca distinctia intre cele doua meserii, cea de fotbalist si cea de antrenor, pentru ca sunt destul de diferite, or el pana acum s-a comportat exact ca un capitan de echipa care este suspendat si trebuie sa stea pe banca.

Constantin DINU