Cristian UNTEANU 

Daca vrem sau daca vreodata am vrea sa luam in serios analizele europene privind Romania, atunci am vedea ca principala problema pe care o ridica priveste functionarea sistemului administratiei publice din tara noastra. In termenii eleganti ai rapoartelor birocratice, ni s-a spus un adevar pe care-l cunoastem de mult, de foarte mult timp: nu avem un sistem coerent si profesionist al administratiei publice sau, in orice caz, unul care sa functioneze la parametrii UE. Recunoastem si noi ca asa e dar, in mod absolut inexplicabil, nu facem nimic pentru a schimba unul dintre principiile fundamentale care, evident pentru toata lumea, genereaza nenumarate probleme: politizarea institutiilor. Iar ceea ce era o problema risca sa se transforme acum, foarte rapid, in sursa majora de conflicte si neliniste. Prea mult spus? Priviti la ceea ce se intampla acum in cazul a doua institutii unde, pentru desemnarea conducerii, s-a folosit in mod exclusiv formula impunerii unor persoane de catre partidele politice: CNSAS si CA ale Radioului si Televiziunii publice. Ideea ca ar fi putut exista macar o lista cu mai multi candidati pare sa fie deja o blasfemie, iar cine ar propune acum organizarea de concurs pe functiile respective ar fi considerat un idiot sau un naiv incurabil. Ce are stiinta de carte, pregatirea profesionala, sau CV-ul personal cu functiile astea? Jocul politic primeaza pentru simplul motiv ca ele, institutiile, sunt dorite a functiona ca o prelungire, un apendice sau, de ce nu, in caz de criza, chiar ca unealta a sistemului politic. Ce e mai simplu pentru acest sistem politic decat sa-si avanseze in joc o serie de pioni pe care, tocmai prin asta, ii marcheaza la nivel de apartenenta, anuntandu-si public culoarea, ca toata lumea sa stie "ai cui sunt". Pe mai departe, oricine ar fi, orice ar face, orice ar vrea sa faca - fie si modul declarativ-teoretic - personajele respective vor fi indisolubil legate de apartenenta lor la aceasta desemnare politica. Ceea ce, pentru opinia publica, presupune o legare a lor, directa, ireversibila, de profunzime, de interesele de moment ale jocurilor politice ale partidului care i-a trimis pe functiile respective. Poate ca, in realitate, chiar nu e asa. Poate ca ar fi vorba, iarasi teoretic, de personalitati dincolo de orice suspiciune si deasupra unui asemenea tip de suspiciuni. Numai ca asta nu conteaza in momentul in care criteriul politic a fost enuntat, de la inceput, ca singur parametru de functionare al institutiilor respective. In disperare de cauza, presedintele Basescu propunea pentru CNSAS o depolitizare rapida in favoarea numirii unui grup de profesionisti din randul magistratilor. Idee enuntata parca pentru o alta realitate sociala decat a noastra, caci clasa politica nici macar nu a schitat gestul de a lua in dezbatere. Fie macar formal, pentru a salva aparentele. Cum la fel de oblu a mers si mintea alesei poporului Raluca Turcan, initiatoarea proiectului de lege privind mentinerea stricta a numirilor politice pe baza de algoritm in consiliile de administratie ale Televiziunii si Radioului public. Si asta in conditiile in care putem regasi chiar in programul electoral al PNL (partidul pe care doamna in cauza il reprezinta cu onoare in Parlament) promisiuni privind depolitizarea principalelor institutii ale statului. Dar proiectul doamnei Turcan propune, in ciuda tuturor protestelor nationale si internationale, o politizare chiar si mai severa, dorind sa excluda la maximum reprezentantii breslei, ai oamenilor care realizeaza programele institutiilor respective. Camera Deputatilor voteaza proiectul. Din nou proteste, ale tuturor reprezentantilor breslei impreuna cu federatii sindicale. Anunta ca ies in strada. Si ce daca? De fapt, ceea ce nu au inteles colegii mei de la MEDIASIND sau de la Clubul Roman de Presa este ca, de fapt, doamna Raluca nu poate da inapoi pentru ca dansa apara principiul pe care lucreaza acum mari institutii reprezentative ale statului, iar a recunoaste ca ai gresit intr-un asemenea proiect reprezinta un precedent. Pai, daca au loc profesionistii in consiliile de administratie, te trezesti maine cu cineva de te-ntreaba cum se fac numirile in CNA, spre exemplu. Si iarasi scandal. Pe fond, problema este ca nici unui partid politic nu-i convine prostia europeana cu concursurile de dosare, examene sau audieri publice, grile de evaluare....Pentru ce? Si cu oamenii nostri ce facem? Or fi aia intelectuali fini, dar astilalti sunt ai nostri. Ce facem acuma, ne apucam sa le cerem atestat de limbi straine sau ne bazam pe loialitatea demonstrata in ceas de cumpana si pe meritele in raport cu casieria de campanie a partidului? Protesteaza instantele europene?! Uite, a protestat de mai multe ori Federatia Internationala a Jurnalistilor, cea mai mare organizatie de profil din lume! Ei si, ce daca? Pai cine sunt ei si de ce ar fi trebuit sa auda doamna Raluca de dansii? Si de ce sa-i pese, din moment ce la integrare e ministru de la PD, deci nu de la noi, deci si in consecinta nu ne pasa! Protestele ajung la Anca Boagiu, ea sa se spele pe cap cu ele! Si, intre timp, apele se umfla, se involbura, cara si mai mult mal. Va trece si legea asta, iar oamenii de bine vor avea reconfirmarea ca basmul cu Europa e noua varianta a celui cu cocosul rosu. In rezumat, ei cu ale lor, noi cu ale noastre. Si stai ca vin alelalte Consilii de Administratie, la institutiile care se vor ocupa de repartitia fondurilor structurale. Acolo sa vezi competenti pe baza de merit de partid!