Neculai Constantin MUNTEANU 

Oamenii politici se cauta la dosare. Se infiereaza public. Unii ar fi fost colaborationisti ai regimului comunist. Altii - mercenari ai sistemului, angajati in Securitate sau informatori. Ceea ce trebuia sa fie scuturarea morala a scenei politice, plina de orataniile sistemului represiv, a devenit afacere de familie. Tinta Legii lustratiei si a Legii pentru studierea fostei securitati nu par securistii si activistii comunisti, puiti prin partide, ci politicienii Coalitiei la putere. Pumnii cei mai grei ii schimba PNL si PD. In vreme ce PNL-ul se straduia sa-l scoata pe Traian Basescu erou al crimelor comuniste, acesta medita la zidul chinezesc daca dorinta romanilor de a infiera comunismul n-ar raci relatiile cu Beijingul. Gandire planetara! Mereu va exista cineva pe care l-ar supara dorinta romanilor de a pune ordine in istoria si in moralitatea lor. S-ar putea supara si Coreea de Nord sau Cuba, ca sa nu mai vorbim de manechinele din Casa Poporului. Ramane intrebarea la care politicienii n-au stiut, n-au vrut sa raspunda in 16 ani de postcomunism: cand complicitatea cu partidul comunist a devenit complicitate la crimele comuniste? Problema a fost pasata istoricilor, multi scoliti cu texte din clasicii bolsevici. Un fel de a zice ca problema nu era prioritate nationala. Intre timp, securistii si activistii au iesit din nisele ecologice, au intrat in politica, fac afaceri pe picior mare, manipuleaza opinia publica. Pare tarziu pentru o epurare pe criterii politice. Si totusi, crimele comuniste nu sunt prescriptibile! Macar fostii comunisti cu acces la banul public sa faca un pas indarat. Dar cine mai stie acum, fara o cercetare temeinica, daca un fost membru de partid a facut politie politica sau a beneficiat doar de privilegii? Cine mai stie in babilonia de dosare, unele trucate, smantanite de vigilenta serviciilor de informatii, cine si ce a facut pentru a fi etichetat ca securist? Nu ar fi fost mai simplu sa se ia organigrama Securitatii, a guvernelor comuniste si a conducerii PCR pentru a fi identificati cei care au fost angajatii sistemului represiv? De ei am fi siguri si n-ar dura mult. Ar fi de-ajuns arhiva de cadre si de statele de plata. Cine a fost platit sa plateasca! Ar fi fost o solutie la indemana si ar fi rezolvat in cateva saptamani mare parte din problema procesului comunismului, cea a functionarilor raului. Era un fel de a rezolva problema pornind de la rezultat. Insa asteptarea publica a fost deturnata, in ultimul an, cu regurgitarea resturilor arhivei SRI, descompletate, amestecate si secretizate, cu legi care vor fi contestate la Curtea Constitutionala, cu institutii de cercetarea crimelor comunismului, care se calca pe picioare. Alte cateva sute de mii de dosare sunt dosite de Legea sigurantei nationale. O lege invocata, alaturi de Constitutie, pentru a taia accesul la dosarele fierbinti. De fapt, importanti actori ai politiei politice au murit, sunt la pensie ori si-au gasit adapostul in economia de piata. Multi au plecat in strainatate ori fac naveta. A-i inlatura din functiile publice nu inseamna a le inchide accesul la banii publici. Or, cine are bani isi poate cumpara, fara probleme, si influenta politica necesara. Fotografia alb-negru a anticomunismului de la inceputul anilor '90 a devenit imagine tridimensionala. Situatia s-a complicat cu oamenii care, fara sa fi fost securisti, nici membri de partid, au salutat iesirea la rampa a activistilor de rang doi, s-au inregimentat in echipele lor de aplaudaci. Radacina raului nu a fost nicicand afectata in aceasta perioada si de acolo au iesit in fiece zi alte lastare. Nu e prea tarziu pentru a face justitie, dar e tarziu pentru a mai face dreptate. Legea lustratiei va interzice accesul la putere al unor fosti lideri intr-un regim gerontocratic, unii iesiti la pensie deja pensionabili. Chiar si securistii si militienii, pentru a apuca sa bata cativa disidenti, trebuiau sa aiba un grad pe umar. Multi mananca o pensie muncita, cu grad de general MAI, SRI sau SIE. Sunt oameni in vigoare, pot lua viata de la inceput. Iar la Iliescu si la Plesita nu mai este nimic de lustrat. Raman in locul lor discipolii care, stim, vedem in fiecare zi, incearca sa-si depaseasca maestrii. In sase luni, gratie Comisiei Tismaneanu, presedintele Traian Basescu va avea argumente pentru condamnarea comunismului. Odata cutia Pandorei deschisa, din ea vor iesi la lumina duhurile rele ale Securitatii. Va fi nevoie si de un proces al Securitatii. Mai intai, Securitatea si functionarii raului, si dupa aceea fericitii si nefericitii lor informatori. Securitatea a fost bratul inarmat si cheia de bolta a regimului comunist! Expresia "securist de bine" e o poveste de adormit copiii. Si marinarii sentimentali.