Miruna MUNTEANU 

Traian Basescu a facut prima sa eroare majora de strategie, acceptand sa devina amicul, mentorul si tovarasul de pahar al lui Gigi Becali. Pentru multi dintre sustinatorii presedintelui, imaginile chefului de la Golden Blitz, incins dupa terminarea meciului Steaua-Rapid, au fost un adevarat dus rece. Sigur, presedintele e om si are dreptul sa se bucure. Are dreptul sa sarbatoreasca victoria echipei favorite, chiar daca ar fi fost, poate, mai intelept sa o faca mai discret. In fond, in Romania sunt cam tot atatia rapidisti, cat si stelisti. Bucuria unora insemna tristetea celorlalti. Dar nu asta este important. Dupa cum nu e, pana la urma, un capat de tara ca Basescu s-a urcat la volan dupa ce ciocnise cateva pahare. Sigur, a oferit un exemplu regretabil. Incidentul nu-i va afecta, insa, popularitatea. Ba din contra. S-ar putea sa-i intareasca imaginea de "barbat adevarat", care mai incalca din cand in cand regulile, ca tot romanul verde. "E de-al nostru!" - si-au spus, cu siguranta, multi cheflii, incantati ca presedintele e "baiat de sprit". La noi nu merg retetele anglo-saxone: electoratul nu vrea lideri austeri, distinsi si distanti. Vrea "oameni din popor". Basescu stie asta si a reusit intotdeauna sa-si puna in valoare calitatile naturale, atat de apreciate de mase. Pentru a-si atrage simpatia populara, nu avea nevoie de ajutor din partea lui Gigi Becali. Atunci, ce l-a determinat pe presedinte sa se imprieteneasca brusc cu un personaj atat de controversat? Unii analisti sunt de parere ca Basescu a vrut doar sa profite electoral de pe urma victoriei steliste. Explicatia nu are sens, de vreme ce era vorba despre o victorie impotriva unei alte echipe romanesti, la fel de iubita. Absurde mi se par si prognozele care anticipeaza o crestere masiva a lui Gigi Becali in sondajele politice, ca urmare a prestatiilor fotbalistice ale ros-albastrilor. Sper ca presedintele nu are o parere atat de proasta despre alegatori, incat sa creada ca, la urne, vor vota in functie de simpatiile microbiste. Or avea romanii defecte, dar nu sunt retardati. Stiu sa faca diferenta intre performantele sportive si calitatile politice. A simtit-o pe pielea lui marele tenisman Ilie Nastase, cand a candidat la Primaria Capitalei. Un campion adevarat, nu o facatura hrebenciuco-mediatica doldora de dosare penale. Multi confunda insa "cota" lui Gigi Becali cu "ratingul" emisiunilor la care participa. Televiziunile se intrec sa-l invite, fiindca balciul grotesc face audienta. Telespectatorii lui Becali nu sunt, insa, in marea lor majoritate, sustinatori (sau admiratori) ai acestuia. Dupa cum nu toti cei care se uita la filme horror sunt satanisti. Acelasi "popor" care apreciaza vorba sloboda si apucaturile "lumesti" sanctioneaza ridicolul, patologicul, delirul demagogic. Sunt putini la numar cei care nu sesizeaza penibilul "razboinicului luminii". Si totusi, ce i-a venit lui Traian Basescu sa-si asocieze imaginea de cea a "filosofului" latifundiar de Baneasa? Sa-l legitimeze politic pe Gigi-"atletul lui Dumnezeu"? Raspunsul este unul singur: presedintele avea nevoie de o portavoce. De un dulau numai bun de asmutit impotriva dusmanilor. Dar de pe urma caruia sa nu fie obligat sa plateasca oalele sparte. Un instrument extrem de util in actualul context politic, in care bataliile din interiorul Aliantei se poarta tot mai des prin interpusi. Tariceanu ii are pe Orban si pe Crin Antonescu, specialisti ai declaratiilor incendiare. Basescu a folosit-o pe Elena Udrea. Jocul a devenit, insa, prea transparent. Asa ca presedintele recurge la o metoda utilizata cu succes de predecesorul sau de la Cotroceni. In anii '90, Ion Iliescu l-a cultivat pe Corneliu Vadim Tudor. Un personaj mai coerent decat Becali, dar la fel de agresiv. Gigi Becali este acum Vadimul lui Basescu. Cel care isi asuma declaratiile socante. Atacurile murdare. Cel care spune fara sa tresara ceea ce presedintele nu indrazneste. Noul bufon al regelui, gata oricand sa faca glume rautacioase pe seama curtenilor aflati in disgratie. Ba chiar sa le sara la beregata. E mai usor de manevrat decat era Vadim si - fiind lipsit de anvergura "originalului" - nu risca sa devina o concurenta serioasa pentru "maestrul papusar". Pe de alta parte, sforile care il pun in miscare sunt prea vizibile. De fapt, Becali se mandreste cu ele. Si are si de ce, fiindca, din relatia cu presedintele, el este cel care are de castigat. Basescu nu are ce electorat sa atraga de la Becali. Risca, in schimb, sa-i alieneze pe alegatorii care l-au adus la putere in 2004: tinerii, intelectualii, clasa de mijloc.