"Atat de frageda" e un "live movie" de Rui Catalao (Portugalia). E numele dat de dramaturgul lusitan unui performance in care prestatia "live" a interpretilor (de data asta, Rui Catalao, Mihaela Dancs, Dita Dumitrescu, Ion Dumitrescu si Eduard Gabia) e mascata de un ecran de hartie si reluata prin imagine video proiectata pe acelasi ecran. "Atat de frageda" - titlul vine de la cel al melodiei cantate de Mondial ("Am fost pur si simplu vrajit de felul in care se aude rostit: at-at-de-fra-ge-da (...). Suna atat de tandru si dulce...", scrie Catalao) - a avut o unica reprezentatie sambata trecuta, la Centrul National al Dansului Bucuresti. Catalao - care a colaborat mult cu Joao Fiadeiro si Miguel Pereira - a stat mai multe luni in Romania, lucrand impreuna cu dansatorul si coregraful Brynjar Bandlien la piesa "O", de aici familiaritatea sa cu trupa Mondial si portretul Mariei Nancu al lui Grigorescu, pe care le recunoaste ca surse de inspiratie pentru "Atat de frageda". O piesa care e unul din cele mai emotionante si puternice "performance"-uri produse la noi cel putin in ultimii doi ani.

		Foto: MONSOUX

Dintre performerii piesei, Mihaela Dancs e dansatoare, si la fel Ion Dumitrescu (el, insa, si un foarte bun chitarist, versiunea sa ipostaziata in "Atat de frageda"), Catalao insusi are o experienta provenita din prezenta in mai multe coregrafii de dans contemporan la a caror dramaturgie a lucrat, iar Dita Dumitrescu e artist vizual. Piesa nu insista intentional, de altminteri, pe tehnica miscarii, ci, dimpotriva, accentueaza potentialul de autenticitate (mediata prin retrospectie) al corpului "inocent", al trupului modulat doar de constiinta de a fi privit. Impecabil tehnic (sunt folosite doua camere, filmand din doua unghiuri diferite, imaginile intalnindu-se la mijloc si compunandu-se pentru a crea iluzia contopirii, a trecerii dintr-un spatiu in altul, dintr-un trup intr-altul; ecranul e alcatuit din cinci panouri de hartie care, desprinse - taiate cu foarfeca -, se rasucesc pentru a lasa sa se vada, dincolo de ele, spatiul propriu-zis de joc), "Atat de frageda" spune, in fragmente textuale (bucati de hartie, si ele retroproiectate) in care dramatismul e scurt-circuitat de umor, o extrem de tandra poveste de dragoste dincolo de viata (sau de moarte) (pentru care jocul intre spatiul mediat, filmic, si cel al prezentei vii, "live", functioneaza totodata ca metafora). "Death is not the end/ Moartea nu e un sfarsit". O poveste despre "caderea in trupul celuilalt", lipsita de patetism si navigand, in acelasi timp, pe deasupra liniei delicate a derizoriului, potentand, cu delicatete si suavitate, senzualitatea sugestiilor carnale, a corporalitatii in sine, a miscarilor lente, efectul distantei si al apropierii. Exista in "Atat de frageda" un simt pictural al compozitiei vizuale - de la emotia chipului de prim-plan al Ditei Dumitrescu la etericul planului indepartat in care se pierde Mihaela Dancs, la zbaterea trupurilor prinse in chingile liantului terestru sau mana de smoala care "sparge" ecranul, transcendand spatiile. La fel, piesa lui Rui Catalao e un omagiu al efemerului, al scurtei agregari omenesti dinaintea descompunerii, pe care indecenta ochiului unei camere de filmat se multumeste s-o reflecte, iar emotia ochiului viu al spectatorului si-o apropriaza cu tandrete. Un efemer, cum spuneam, pentru o unica reprezentatie si singurii ei privitori.

Iulia POPOVICI