Domnule presedinte ati fost ales in aceasta functie cu o majoritate semnificativa, semn al aprecierii comunitatii academice romanesti. Ca specialist in chimie anorganica, chimia compusilor organometalici si mai nou chimia supramoleculara, sunteti apreciat de comunitatea stiintifica internationala, de-ar fi sa amintim doar cele peste 3.000 de citari in literatura de specialitate si numeroasele studii si lucrari aparute in tara si peste hotare. La 27 de ani erati doctor in chimie si, urcand toate treptele ierarhiei universitare, ati devenit profesor la 37 de ani. Ati fost prorector si - intre 1990-1993 - rector al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj. In 1990 ati fost ales membru corespondent al Academiei Romane si, un an mai tarziu, membru titular, iar in 1995 presedintele Filialei Cluj a Academiei Romane. Pentru opinia publica sunteti cunoscut pentru pozitia Dumneavoastra ferma si temeinic argumentata de stopare a proiectului Rosia Montana. Sunteti, dupa Ilie Murgulescu, al doilea presedinte din domeniul chimiei si primul din Cluj. E un fel de noua provocare dintr-un sir de altele la care ati raspuns performant. Cred ca este cea mai mare provocare, pentru ca este functia cea mai prestigioasa, institutia cea mai prestigioasa si poate una dintre cele mai dificile functii, avand in vedere ca sunt probleme importante de rezolvat, ca sunt confruntat cu personalitati puternice, oameni cu un inalt nivel stiintific si cultural. Cum se spune, sunteti primum inter pares. Desigur, si nu as vrea sa ies in evidenta mai mult decat este necesar. Oricum, aveti o experienta de manager. Acum e vorba de management academic. Principiul de baza pe care vreau sa-l aplic va fi sa nu iau nici o hotarare de unul singur. E un principiu pe care l-am aplicat intotdeauna, m-am consultat cu oamenii competenti pe tema sau domeniul cu care aveam de-a face. E acel principiu al competentei limitate. Si daca nu vi se impartaseste punctul de vedere? Sunt foarte receptiv la un punct de vedere opus daca acesta este justificat si nici nu ma supar daca cineva ma corecteaza, cand se intampla sa gresesc. Sa vorbim despre proiectul prezentat la adunarea generala, cu accentul pus pe cercetarea stiintifica in contextul integrarii in Uniunea Europeana. Integrarea in Uniunea Europeana ne pune in fata unei competitii foarte severe, care a si inceput, pentru ca Romania participa la programele UE de cativa ani. Romania contribuie la bugetul cercetarii cu sume remarcabile, ceea ce ii da dreptul sa participe la competitia pentru castigarea de proiecte internationale. Acestea incurajeaza participarea la retele internationale, e asa numita Arie Europeana a Cercetarii si pentru asta trebuie sa fim pregatiti. Prezenta noastra in cercetarea europeana trebuie sa devina mai vizibila. In statisticile si monitorizarile care se fac, Romania se afla, din pacate, pe unul dintre ultimele locuri si ca volum al productiei stiintifice, ca productivitate (raportata la populatie) dar si ca importanta, masurata prin numarul de citari. Ce inertii ar trebui invinse? In primul rand, mentalitatea. La noi, din pacate, se practica inca ceea ce eu numeste uneori "cercetare triviala", alaturi de cercetarea fundamentala si cea aplicata. Ori, aceasta cercetare triviala consuma fonduri care ar trebui indreptate spre cercetarea fundamentala de excelenta. Cercetarea fundamentala este nu numai sursa de cunostinte ci mai ales scoala de pregatire a resurselor umane la nivelul cel mai inalt. Apoi, cercetarea fundamentala este o sursa de prestigiu individual, institutional, national. Monitorizarea care se face pe scara internationala a tarilor, a institutiilor sau a persoanelor, clasificarile, ierarhiile vizeaza vizibilitatea si aici trebuie sa facem eforturi ca sa intram in randul celor care sunt apreciati. Cultivarea elitei in viata stiintifica De aici pornind, ce trebuie, ce putem si ce propuneti sa se faca? Aici trebuie facut tot ceea ce este posibil pentru a stimula cercetarea de excelenta. In primul rand, trebuie indemnati oamenii sa publice in cele mai importante reviste din literatura stiintifica mondiala, in revistele din fluxul principal al literaturii stiintifice. Asta, pentru ca se intampla de multe ori ca lucrari valoroase sa fie publicate intr-o revista locala, provinciala. Aceste modeste reviste locale sunt ca un cutit cu doua taisuri: pe de o parte, publica "cercetare triviala", fara semnificatie stiintifica importanta si, pe de alta parte, ingroapa lucrari de valoare cu care cercetatorul s-ar putea prezenta in comunitatea internationala. Parerea mea este ca nu trebuie sa sanctionam sau sa pedepsim pe cei care au performante mai modeste ci sa rasplatim si sa stimulam pe cei care obtin rezultate remarcabile. Trebuie sa cultivam o anumita elita in cercetare. Fara promovarea elitelor nu putem sa ne integram in viata stiintifica si culturala internationala. V-ati gandit la organizarea cercetarii, la anume domenii sau teme prioritare? Aceste probleme trebuie sa fie discutate in Consiliul de Coordonare a Cercetarii Stiintifice din Academia Romana, un organism infiintat prin noul statut care are ca scop principal promovarea cercetarii de excelenta, monitorizarea stiintei romanesti. Exista, in acest sens, un regulament adoptat de Prezidiul Academiei care urmeaza sa fie dezbatut de adunarea generala si apoi aplicat. Sunt domenii in care cercetarea noastra, cu modestele ei mijloace se afirma, desi nu la nivelul la care am dori. Se pot face multe lucruri si Academia trebuie sa aiba in vedere aceste obligatii. Faptul ca reprezentati stiintele "dure" va putea influenta deciziile privind domeniile umaniste? Sa nu uitam ca Academia Romana a fost infiintata tocmai pentru istorie, limba si literatura si la aceasta traditie nu putem renunta. Aici este rolul institutelor de specialitate. E vorba de elaborarea unor lucrari mari, cum au fost "Tratatul de Istorie a Romanilor", "Gramatica limbii romane", dictionarele, atlasele, lucrari care se pot elabora numai prin eforturi colective. Tot ce s-a facut pana acum, in acest sens, s-a facut bine. Este esential si extrem de necesar ca aceste preocupari sa fie cultivate in continuare in Academie. Este foarte daunator si periculos sa se produca o ruptura intre stiintele dure si cele umaniste. Pana acum, domeniile umaniste s-au manifestat mai ales in tara pentru ca sunt proiecte de interes national. Cred ca este posibil si necesar ca reprezentantii acestor domenii sa iasa si in lume. Se poate scrie despre limba, istoria sau economia Romaniei si in reviste internationale cum o fac altii. Pe de alta parte, ma gandesc ca si stiintele exacte trebuie sa devina un centru de atentie in tara. Operele unor mari oameni de stiinta romani pot fi publicate intr-o colectie gen "Opere fundamentale". Sunt multi oameni de stiinta romani care au publicat mult in strainatate si ale caror lucrari nu se cunosc la noi, unele dintre ele de importanta istorica, si care ar trebui sa fie la indemana fiecarui cercetator. Pot spune ca si acum se intampla acest lucru. Noi publicam in reviste din strainatate si multe dintre acestea nici nu exista in bibliotecile romanesti. Este si cazul Dumneavoastra. Asa se face ca sunt oameni de stiinta mai cunoscuti in strainatate decat la noi. Desigur. Pentru a reveni, in aceasta colectie nu vom publica lucrari ale celor in viata. Dar, iata, se vorbeste mult despre N. Paulescu. Dar cati medici, cercetatori, doctoranzi sau studenti romani pot citi lucrarile lui stiintifice? Poate ca exista la cateva biblioteci, dar sunt accesibile. Din punct de vedere stiintific, asemenea lucrari pot fi depasite, dar valoarea lor istorica ramane si merita sa fie cunoscuta. O sa tineti seama ca sunt domenii de cercetare inca insuficient acoperite? Ma gandesc la psihologie, de pilda... Probabil nu este singurul domeniu stiintific neglijat. Psihologia este foarte importanta si recunoscuta ca atare in Occident. Si nu doar din punct de vedere stiintific ci si in viata sociala cotidiana. De exemplu, marketingul se bazeaza in mare masura pe psihologie. Este unul dintre domeniile care ar trebui sa fie stimulat. Aveti in vedere sa stimulati acest gen de cercetari? Din cate stiu sunt multi tineri aplecati spre acest domeniu. Nu m-am gandit in mod special la acest domeniu, dar ideea ar fi ca oamenii din domeniu sa vina cu proiecte. Din cate stiu, de la Alexandru Rosca si Vasile Pavelcu nici un membru al Academiei Romane nu este psiholog. In primul rand, semenii lor, psihologii sa recunoasca performantele de excelenta ale unora dintre dansii si sa faca asemenea propuneri, iar Academia cred ca va fi receptiva la orice idee buna in acest sens. In mod cert mai sunt si alte domenii in care exista oameni de mare valoare care inca nu sunt membri ai Academiei Romane. Alte Academii au, in jurul lor, un cerc mai larg de posibili candidati, oameni cu care colaboreaza si cand este nevoie sau cand se afirma cineva alegerea se simplifica. Noua ne lipseste aceasta legatura dintre Academie, care este forul cel mai inalt al stiintei, si baza cercetarii unde lucreaza oameni de valoare. Ma gandesc si la tinerii care lucreaza in strainatate care au realizari exceptionale; ar trebui sa-i cooptam in proiectele noastre, sa-i invitam, din cand in cand, sa tina cicluri de lectii, cursuri, sa participe la un program comun. Asta mai ales ca prin Uniunea Europeana finantarea se face in cadrul unor retele de cercetare, ori in asemenea retele ar fi extraordinar sa atragem cercetatori romani din strainatate. Cel putin in chimie eu cunosc cel putin doi-trei cercetatori absolut remarcabili. Unul este Daniel Funeriu de la M�nchen care a facut doctoratul cu Jean-Marie Lehn, laureat al premiului Nobel, apoi a lucrat in SUA, a condus un colectiv de cercetare in Japonia si acum este in Germania. Un alt exemplu, Mihai Barboiu care a castigat un grant de un milion de Euro, din cele 25 acordate si inmanate la Academia Suedeza, unde se acorda Premiile Nobel. Ei ar fi dispusi sa lucreze cu un grup din tara si fara indoiala ar fi un mare succes. Posibilitati de finantare Aveti planuri indraznete, dar cu ce suport financiar? Desigur, in afara celor cu finantare din strainatate? In primul rand, banii care sunt disponibili in tara ar putea fi mai bine folositi pentru ca o parte din acesti bani se irosesc. In al doilea rand, exista fondurile de la Uniunea Europeana, unde Romania contribuie si de unde noi nu recuperam decat putin. Deci, exista bani care pot fi obtinuti, dar numai cu proiecte solide, cu proiecte la nivelul actual al stiintei. Am facut parte dintr-o comisie de granturi Marie Curie de la Bruxelles si am vazut ca sunt doua criterii pe care cercetarea romaneasca le-ar indeplini cu greutate. Intai: tematica, trebuie sa fie o tematica de mare actualitate, o tematica prin care se sparge un zid al cunoasterii, care aduce cunostinte noi, nu o "cercetare triviala". Astfel, "nano", "bio", de pilda, sunt prefixe care favorizeaza acceptarea unui proiect. Al doilea criteriu este capacitatea de a rezolva tema propusa si asta insemna, in primul rand, infrastructura, aparatura, literatura, informatie stiintifica; aici ne poticnim si avem nevoie de parteneri mai bogati. Am mai spus si cu alte ocazii ca noi ar trebui sa alegem cateva institute si universitati de elita, care s-au afirmat ca centre de excelenta si care sa fie finantate si sprijinite in mod preferential. In ideea stimularii celor mai buni. Si atunci s-ar crea in tara niste centre in jurul carora s-ar coagula si alte grupuri mai putin dotate dar unde ar putea avea un om sau altul cu talent si idei bune. Am vazut, de exemplu, in Mexic, unde exista doua asemenea centre - Universitatea Nationala Autonoma si Politehnica Nationala care sunt dotate la nivelul universitatilor americane, atrag oameni de stiinta si specialisti din alte tari, care impreuna cu colegii mexicani fac lucruri intr-adevar performante. Rezultatul este ca cercetarea stiintifica mexicana, care era practic invizibila in urma cu 15-20 ani a devenit performanta si semnificativa in literatura mondiala din ultimii ani. In ceea ce priveste Academia, daca va fi, intr-adevar, bogata prin retrocedari, o parte din acesti bani ar putea fi folositi pentru stimularea cercetarii stiintifice de excelenta. O alta parte ar putea fi si pentru suplimentarea salariilor. In invatamantul superior unde exista uneori insemnate incasari extrabugetare, veniturile celor care fac cercetare sunt suplimentate din aceste surse. Prin contracte de cercetare si prin servicii de specialitate se pot obtine bani care pot favoriza niste colective performante. Fiindca sunteti si profesor, aveti in vedere si o colaborare mai stransa cu universitatile? Marea majoritate a membrilor Academiei sunt sau au fost profesori. Deci nu este nici o noutate. Exista un protocol, poate uitat, intre Ministerul Educatiei si Cercetarii si Academia Romana, care ar trebui reactivat. Cum vedeti aceasta colaborare? Prin crearea unor grupuri mixte. Academia din Ungaria are o experienta foarte buna. In universitatile din Ungaria lucreaza grupuri mixte de cercetatori platiti de Academie si cadre didactice, conduse de un profesor care poate sa nu fie membru al Academiei. Va ganditi sa valorificati asemenea posibilitati si la noi? Posibilitati exista si, cel putin, la Cluj unde Institutul de Istorie al Academiei Romane este in aceeasi cladire cu una sau doua catedre de la Facultatea de Istorie a Universitatii, oamenii folosesc impreuna biblioteca, lucreaza uneori (inca insuficient) impreuna. Sau, geografii nostri care lucreaza la Facultatea de Geografie a Universitatii si colaboreaza foarte bine. Despre metodologia si etica cercetarii Ati avut un model de profesor? Da, profesorii Candin Liteanu, Ion Cadariu si academicianul Raluca Ripan. Cel mai important rol l-a avut profesorul de chimie analitica, Candin Liteanu, care era ca o flacara vie si era de un entuziasm de-a dreptul molipsitor pentru stiinta. El a fost scanteia care a aprins focul interesului meu pentru cercetare. Cand eram in anul intai am participat la un cerc stiintific si cu indrazneala varstei am pus o intrebare. Era in 1954, cand preocuparile pentru polimerii anorganici, un domeniu nou, erau arzatoare, mai ales ca se legau de unele materiale pentru tehnica spatiala. Profesorul mi-a propus sa pregatesc un material pe aceasta tema. Cand am auzit subiectul, mi s-au inmuiat genunchii fiindca nu stiam nimic. Am mers la biblioteca unde am gasit lucruri foarte interesante care au stat apoi la baza lucrarii de diploma "Chimia ciclurilor anorganice", de vreo 300 de pagini cu o mie de citate bibliografice. Profesorul m-a intrebat daca vreau s-o public, a adus-o la Academie, profesorul C.D. Nenitescu a aprobat-o si cartea a aparut in 1960. Domeniul s-a dezvoltat rapid si, in 1970, am publicat doua volume la Londra pe aceeasi tema, iar apoi s-au organizat congrese internationale care se desfasoara si acum cu o periodicitate de trei ani. Predati un curs de metodologia si etica cercetarii care se bucura de succes. Care e programul cursului? Prima parte a cursului raspunde la cateva intrebari despre cercetare: ce, cine, cand, cum, unde, de ce? M-a inspirat celebra lucrare a fiziologului american Hans Selye "De la vis la descoperire", aparuta prin 1968 si la noi. Cine? Sunt aspecte de psihologia cercetatorului, cu tipurile de personalitate. Cand? in tinerete, la batranete? Unde? in functie de conditii, oferte si posibilitati. Cum? Raspunsul il ofera etica cercetatorii, De ce? Aici e vorba de motivatie: unii, putini, fac pentru bani (cu mici sanse de imbogatire, totusi); altii, mai idealisti spun ca fac cercetare ca sa fie de folos omenirii; unii din dorinta de faima; altii pur si simplu din curiozitate si pasiune; acestia sunt adevaratii cercetatori. Ce rol are familia in viata unui om de stiinta, mai ales acum cand va trebui sa veniti la Bucuresti? Are un rol foarte important pentru ca cercetatorul, care nu trebuie sa fie neaparat academician sau presedinte de Academie, are nevoie de sprijinul si intelegerea familiei. Cand copiii mei erau la scoala, eu eram mai mult in strainatate si a revenit sotiei rolul principal in educarea lor. Sunt niste sacrificii pe care familia le intelege, le face si daca le accepta, cercetatorul este mult ajutat sa ajunga la rezultate. Iar cand sotia este si colaborator? Sotia mea este chimista, dar nu avem decat doua lucrari lucrate si semnate impreuna, altfel fiecare are lucrarile si domeniul sau de preocupari. Cand aveti si cat aveti timp liber, ce faceti? Imi plac iesirile in aer liber, am si un hobby, filatelia, colectionez timbre cu tematica de chimie si pot spune ca toata istoria chimiei poate fi ilustrata cu timbre. Cred ca printre conferintele mele, cea despre istoria chimiei ilustrata filatelic a avut poate mai mult succes decat unele pe teme de specialitate.

Text redactat de Elena Solunca Moise; Coordonator: Brindusa Armanca