Red Apple 

Ce a fost saptamana trecuta? In film, personajul principal, bun sau rau, cel cu care spectatorul ajunge sa simpatizeze este cel asupra caruia camera de filmat zaboveste cel mai mult. La fel ca in film, telepolitica propune si ea o serie de personaje principale sau secundare de cele mai multe ori pentru simplul fapt ca personajul apare des la TV. Rationamentul implicit este ca aparand la TV, avem in fata un personaj important si deci trebuie sa-l ascultam. Pe baza acestui tip de rationament am vazut in perioada 2000-2004 campanii ale Guvernului Adrian Nastase (caci nu se mai vorbea de Guvernul Romaniei, mult mai important trebuia sa fie Adrian Nastase decat tara pe care o guverna). Acest tip de operatiuni de imagine au generat peste tot rezultate identice cu cel al lui Adrian Nastase - esecuri. Dupa aceasta experienta neexplicata oamenilor politici vedem si astazi personaje disperate sa apara la TV la orice emisiune (a ramas doar o singura categorie de emisiuni pe care politicianul roman nu a cotropit-o: meteo). Ceea ce uita oamenii politici este ca a vorbi fara sens este mai rau decat a fi absent, iar a vorbi in politica inseamna sa replici, sa ataci, sa explici si, mai ales, sa propui in contextul in care baza intregului discurs politic autentic este argumentatia, de multe ori mai importanta decat simpla informatie. Uitand sau nestiind aceste reguli ale manifestarii politice, politicianul roman devine plictisitor si lasa locul in ratinguri unor personaje agresive care tind sa transforme politicul in balci iresponsabil. Analiza discursurilor politice din ultimele luni demonstreaza o centrare pe atacuri si replici fara argumentatie, iar marele absent este propunerea. Din nefericire, politicianul roman nu mai propune nimic opiniei publice, ca si cand nu mai este nimic de facut, ci doar de reparat. Lipsa de idei este motivul principal pentru care clasa politica ar trebui reformata, mai mult decat orice lustratie. De ce? Indubitabil, peisajul politic al ultimei saptamani a fost dominat de gesturile lui Traian Basescu. Nu s-a inregistrat nici un eveniment important in care sa nu fie direct implicat, fie incheind conflicte, fie deschizand altele noi. Primul a fost legat de criza de la CNSAS. Toate partile implicate nu asteptau, conform propriilor declaratii, decat gasirea unei modalitati prin care institutia sa devina functionala. Dupa plecarea presedintelui, cu totii au recunoscut ca acest fapt s-a realizat, insa subiectul trezeste in continuare patimi. Ca si in alte cazuri similare, este important ca societatea romaneasca sa devina capabila sa genereze o voce care sa formuleze public adevaratele probleme care stau la baza crizelor. In fapt despre una se vorbeste si despre alta este vorba. In ceea ce priveste rezolvarea unei crize, aceasta vine de la persoana care face o serie de gesturi in urma carora ceilalti admit ca este depasita. Inaintea prezentei lui Basescu la CNSAS, criza era in toi. Un al doilea eveniment care a marcat saptamana trecuta a fost emisiunea lui Marius Tuca, difuzata la Antena 1, in care a fost invitat Traian Basescu. Ceea ce s-a spus in aceasta emisiune nu a ramas fara consecinte, atat in ceea ce priveste forma cat si fondul subiectelor tratate. Cea mai importanta declaratie a fost, de departe, aceea ca presedintele regreta numirea lui Calin Popescu Tariceanu in functia de prim-ministru, pentru ca a sperat sa ii fie partener si nu ii este, preferandu-i pe altii. Reactiile din partea liberalilor nu au intarziat, si au fost extrem de previzibile - Tariceanu a declarat ca mandatul trebuie dus pana la capat si ca are o serie de responsabilitati in prag de aderare, iar la nivelurile inferioare, in stilistica deja consacrata, s-a discutat din nou despre moartea Aliantei in diverse colturi ale tarii, despre lipsa de onoare a PD si despre imixtiunea lui Basescu in probleme a caror responsabilitate revine altor institutii. Nu s-a discutat despre obiectivele initiale ale Aliantei, despre programul de guvenare al acesteia, despre cine il respecta si cine nu, despre cine s-a indepartat de el, cum si de ce, despre care sunt noii parteneri ai lui Tariceanu si la ce ajuta sau dauneaza acestia si, mai ales, care este esenta acestor divergente ireconciliabile dintre cei doi. Ca de obicei, s-a preferat forma " limbajul colorat si replicile care fac cariera " in locul unor explicatii de fond. De remarcat este faptul ca, inca o data in istoria recenta a Romaniei, Basescu este cel care isi asuma definirea in public a situatiei de fapt, prin aceasta trasand in mod indubitabil calea pe care o vor urma partidele si aliantele politice. Despre PSD nu s-a amintit nimic in toata aceasta poveste, semn ca inca se va multumi cu un rol de personaj secundar. Mircea Geoana a confirmat aceasta pozitie spunand ca asteapta, reformeaza, construieste pana cand ii vine din nou randul la putere. Cert este faptul ca, imediat dupa aderarea Romaniei la UE, se va discuta aplicat despre alegeri anticipate. Guvernul a inceput sa ia deja o serie masuri specifice " majorare de pensii, medicamente compensate etc. (aceleasi ca si PSD) " dar fiind vorba despre un guvern de coalitie este greu de estimat in contul carui partid se vor duce toate acestea. Mai ales acum cand toate cele patru partide din coalitie se afla pe pozitii divergente. Ce va fi? l Actorii politici vor incepe sa-si faca planurile pentru anticipate, ca urmare a declaratiilor presedintelui Traian Basescu privind mentinerea sustinerii pentru actualul Guvern pana la 31 decembrie 2006. l Noul presedinte al Colegiului CNSAS, Claudiu Secasiu, a anuntat ca numele unor politicieni care apar in dosarele fostei Securitati, pentru care sunt initiate deja probatoriile de catre Directia de investigatii a institutiei, ar putea fi facute publice "cat de curand".