Octavian HOANDRA 

Dintre toate "calitatile" cu care, de-a lungul istoriei comuniste poporul nostru a fost blagoslovit de neobositii propagandisti si scriitori, nu s-a verificat nici macar una. Cum "Din psihologia poporului Roman" a lui Draghicescu fusese scoasa din biblioteci, multi au trait cu convingerea ca noi, romanii, suntem ospitalieri, buni, frumosi, patrioti, curajosi, culti, onorabili si cate alte asemenea, de parca am fi fost chiar populatia raiului coborat pe pamant. Acum nu cred ca mai sunt multi care mai cred astfel de baliverne. Dimpotriva, au aparut, mai vizibile ca niciodata, alte "calitati" nu dintre cele mai de lauda, precum mitocania, rautatea, apetenta pentru tradare, nerespectarea prieteniei, vulgaritatea, violenta, invidia si multe altele, pe care le putem observa mai cu seama la oamenii publici, fie ei politicieni, artisti, reprezentanti ai societatii civile, si, nu in ultimul rand, jurnalisti. Dar poate cea mai groaznica racila pe care se vede ca suntem blestemati a o purta peste ani este lipsa de memorie. Am uitat ce a insemnat comunismul, am uitat ce a insemnat Ceausescu si am uitat prea repede care a fost "bratul armat" al regimului criminal sfarsit in 1989... Si, pentru ca tot vorbim despre memorie, am sa propun mai jos un exercitiu de re-amintire. Iar daca amanuntele ne mai sunt aproape, macar unora care nu pot uita, vom putea realiza un fapt aparent paradoxal: acela ca "revolutia" din decembrie 1989 seamana in amanunt, in punctele esentiale cu ceea ce s-a intamplat recent la CNSAS. Mai intai trebuie sa aruncam o privire asupra atmosferei in care s-au produs ambele evenimente. Vom constata ca in ambele cazuri "scena" tarii era marcata de o violenta iesita din comun. Daca in 1989 la fiecare colt de strada erau militieni inarmati insotiti de caini alsacieni, puscariile pline de "frontieristi" si suspecti de "uneltire contra regimului" si la fiecare cateva zile se judecau in public, la Casele de cultura, cu oameni adusi cu forta ca asistenta, cazurile unor necajiti infometati, care adunasera cartofi de pe camp sau a unor femei care avortasera, ajutate de vreo asistenta, iar ziarele "organ" gemeau de ziaristi care condamnau cu "manie proletara" situatiile descrise mai sus. Puteai fi "luat" de pe strada, daca in ochii organului pareai dubios: daca aveai parul prea lung, daca purtai barba sau daca erai gasit in alt oras decat arata adresa din propriul buletin. Puteai fi arestat daca cineva te denunta ca ai masina de scris fara autorizatie, daca te intalneai cu un strain sau daca detineai carti "interzise". Puteai fi perchezitionat de Militie sau Securitate in orice moment. Ca sa nu mai vorbim despre TVR, care, in cele doua ore de emisie, gasea timp sa dea "reportaje" ancheta in care infierau tot ceea ce reprezenta un pericol pentru comunismul care parea ca nu mai are sfarsit. In aer pluteau violenta, amenintarea, arestarile, frica. Nu seamana acea situatie cu cea de acum? Traim intr-o extrema violenta, fapt sesizat foarte bine de catre d-l Stelian Tanase, intr-o emisiune a d-sale de saptamana trecuta. Cu siguranta ca prozatorul a simtit aceasta imensa presiune, mai mult decat jurnalistul TV cu acelasi nume; dispute violente, chiar batai in Senat, minciuni mizerabile in politica, tensiune la guvernare, violenta. Violenta de limbaj la d-l Presedinte; fiica de politician violata, senator scos din masina si batut, sinucidere ciudata, cu iz politic. Circul Parchetului, dorinta expresa de a aresta "la televizor", de a semana in jur frica, spaima. Ajutati de politisti cu cagule, fiorosi, care insotesc in sala de judecata asa-zisi delincventi "periculosi" pirpirii, cancerosi metastatici care abia se mai tin pe picioare, obositi si umiliti prin aresturile Politiei. Inundatii, destine frante, oameni nenorociti. Batai in fata farmaciilor, pentru medicamente; in presa, agresivitate maxima. Ministresa Justitiei facuta betiva intr-un tabloid, de catre un baiat care continua sa emita judecati de valoare pe la diverse televiziuni. Cand nu scrie la ziar. Altii asemenea lui par a fi insetati de sangele politicienilor care nu le sunt pe plac, facandu-se pres in fata altora. A celor de la putere. Talk-show-uri sustinute intr-un limbaj brutal si grosier, direct proportional cu frustrarea realizatorului, manele, obsesii sexuale exacerbate, vulgaritate si prost gust extrem. Apoi, ca un cataclism, Legile Sigurantei Nationale, secretizate si imediat date in vileag. Revenirea in forta a posibilitatii sa reapara Securitatea lui Ceausescu, si, in sfarsit, eliminarea din functia de presedinte al CNSAS a insusi simbolului luptei anticomuniste: a d-lui Constantin Ticu Dumitrescu. Nicicand pana acum, din 1989 incoace, Romania nu a fost un teritoriu al violentei de maxima intensitate.