Vitali Tretiakov 

Rusia se adanceste in pacla xenofobiei generale, mai precis a rasismului si fascismului rusesc - un diagnostic pus de multi cei care comenteaza o serie din evenimentele ultimelor saptamani si luni, evenimente descrise de nenumarate ori in presa. Ascult si lecturez aceste comentarii, intorc pe toate fetele retetele de rezolvare a problemei, si, incercand, o parte din ele, sa le transpun in viata, ma ingrozesc. Inteleg oare "cetatenii ingrijorati" ce li se sugereaza? Constientizeaza oare consecintele actiunilor lor si la ce poate conduce realizarea recomandarilor, aparent absolut corecte si juste? Dupa toate probabilitatile, nu. Dupa parerea mea, majoritatea infractiunilor aflate in ultimul timp in atentia opiniei publice sunt crime legate de ura si dusmanie nationala. O definitie corecta din punct de vedere juridic, mai ales ca in Codul Penal exista articole corespunzatoare. Dar care ar fi urmarile, daca organele juridice si tribunalele ar recurge la o asemenea calificare? In opinia "cetatenilor impacientati", ar duce spre o stopare macar a cresterii numarului de infractiuni ale fascistilor rusi impotriva persoanelor cu alta culoare a pielii, alta infatisare, intr-un cuvant - impotriva nerusilor. Iar eu afirm ca nu numai ca nu va stopa, ba, dimpotriva, va creste. Actiuni criminale similare, din punct de vedere fizic, comise de nerusi impotriva rusilor, "inscrise" azi de organele de ancheta si de instante la "huliganism", "violenta", "crima", vor fi calificate de organele de ancheta, la cererea victimelor, avocatilor acestora si a rudelor, ca "infractiuni pe baza de ura nationala si rasiala". Faptul ca asemenea crime, "inverse" prin directionarea celor care constituie, pe buna dreptate, subiect de discutii ingrijoratoare, se comit pe intinsul Rusiei sunt destule si, cred, nimeni nu va contesta asta. Desi, aparent, nimeni nu tine o evidenta, iar daca da, atunci nu o face publica. Si atunci vom obtine o adevarata escaladare a violentei pe baza nationala, din ambele parti. Escaladare de o asemenea amploare incat ma tem sa o compar cu ceva. Cele spuse mai sus nu inseamna ca impotriva rasismului ca atare, si mai ales cu cel fortat si de-a dreptul criminal, nu trebuie luptat cu toate mijloacele, pana la urmarire penala. Dar, inainte de a trece la o asemenea lupta, se impune eliberarea de acea pacla deplina si periculoasa in descrierile si analiza problemelor nationale si a conflictelor interetnice, inclusiv a urii interetnice, pe care o avem in mod real in Rusia. Cand a inceput perestroika politica si imediat ce glasnost, fara macar sa se apropie de libertatea presei, s-a nascut in timiditatea lui feciorelnica, conflictele interetnice au fost cele care au zguduit Uniunea Sovietica. Conflicte imediate si sangeroase. Iar URSS nu s-a descurcat cu ele. Cu toate ca, atunci, casatoriile dintre azeri si armeni inca mai erau un fenomen absolut firesc si banal. Se mai incheie si astazi asemenea aliante matrimoniale: fie in Azerbaidjan, in Armenia, sau Rusia? Raspunsul este mai mult decat cunoscut. Pana la destramarea URSS, Kremlinul de atunci s-a tot straduit sa convoace o Plenara speciala a CC al PCUS pe probleme nationale, a tot pregatit conceptul unei politici nationale, care sa raspunda noilor provocari. Nu a mai avut timp nici pentru una, nici pentru cealalta. Ce sa mai spunem atunci despre Rusia de azi, care nu are nici cea mai anemica politica nationala. Inca nu a fost decupata, nu a aparut pe lume. Dupa parerea mea, puterea trebuia de mult sa incerce formularea unei astfel de politici. Dar inteleg ca e greu. Inteleg ca este nu doar greu, ci ca a fost imposibil pana acum. Acum insa este clar ca e timpul! Discutia despre cum trebuie sa fie politica Rusiei in domeniul relatiilor etnice este de durata si complexa. Nu vreau sa o port, desi sunt la fel de ingrijorat de ceea ce se intampla nu mai putin decat "cetatenii impacientati". Punctez doar doua momente principiale. Primul. In lipsa de ceva mai bun, rusii folosesc practic traditionala politica nationala sovietica, care nu este cea mai rea dintre toate si care include, in special, si tactica de trecere sub tacere. Doi. Daca cineva crede ca o politica eficienta in sfera relatiilor nationale intr-o tara multietnica poate fi exclusiv democratica, absolut transparenta si perfect publica, fie nu pricepe nimic, fie... Nu, nu voi da o definitie exacta. Pe alocuri, politica din sfera relatiilor etnice trebuie sa fie democratica, in alte locuri, dureros de autoritara si represiva, in altele dintre partile sale perfect publica, iar in altele - maximum de inchisa, uneori absolut ermetica. Ea trebuie sa fie in orice fel, variata si eleganta si dura pana la brutalitate. Dar in nici un caz confuza. Nu are inca Rusia o asemenea politica. Desi ar fi fost de dorit sa aiba. Si inca de mult timp. De analizat diferitele ei aspecte - se poate la nesfarsit, dar cu acuratetea cuvenita. Comentariu publicat de Moskovskie Novosti, transmis de Agentia "Rusia la zi"