Ioan GROSAN 

Cred ca i se da o prea mare importanta dlui Traian Basescu. Orice vorba, orice marait, orice gest ale lui fac valuri si sunt preluate, amplificate, reluate, comentate si rascomentate, de parc-ar fi tsunami. Toate ziarele si posturile de televiziune se intrec in a-i sorbi si raspandi spusele. Nu cred ca exista pe mapamond (cu exceptia, poate, a lui Kim Jong-Il, si zic "poate" fiindca nu cunosc prea bine peisajul publicistic nord-coreean) un sef de stat care sa fie, in propria lui tara, mai mediatizat, cu sens sau fara, ca locatarul Cotrocenilor. Ca trebuia sa se duca la meci, da' nu s-a dus, ca sa se desolidarizeze de gregarismele lui Jiji la adresa lui Tariceanu, da-n acelasi timp a zis ca, "foarte sincer", regreta numirea liberalului ca prim-ministru, ca dupa aia s-o-ntoarca mai ceva ca la Capul Bunei Sperante si sa afirme raspicat ca "orice rupere a guvernarii este o tradare a interesului national", aparand astfel Guvernul, un guvern care a uzitat, totusi, de "o smecherie" alocand Consiliului de Administratie al Salariatilor 7% din actiunile Loteriei Romane, institutie care - a sugerat imediat dl Basescu - e pacat c-a incaput pe mana lui George Copos, persoana avand mici "probleme cu Justitia". Mai aflam, printre alte zeci de informatii de interes vital pentru tara, ca dl Basescu prefera blondele, asta taman acum cand intr-adevar frumoasa fiica a Domniei-Sale, Elena (despre care nu stim daca s-a despartit sau nu de prietenul ei), pozeaza, complet bruneta, intr-un pictorial sugestiv intitulat "Femeia mereu deasupra", ceea ce trebuie ca i-o fi starnit anumite nostalgii dlui Ludovic Orban. Cred, totusi, ca e prea mult, chiar si pentru un "presedinte-jucator". Si mai cred ca daca mass-media l-ar tine doua saptamani pe tusa, in sensul ca n-ar mai pomeni absolut nimic despre el, am avea pentru prima oara imaginea unui presedinte-dezorientat.