Ferdinando TARGETTI 

Desi pare posibil ca istoria sa il claseze pe Silvio Berlusconi drept premierul inconsecvent al Italiei, acesta va fi, cu siguranta, memorat pentru faptul ca este o persoana extraordinara - si ingrozitor de bizara. Punctul slab al Guvernului sau nu a constat nici pe departe in faptul ca promitea una si indeplinea alta, ci in insasi principiul de organizare al acestuia. Avand in vedere natura excentrica a guvernarii Berlusconi, nu este de mirare ca, de la scrutinul din 2001, care l-a readus la putere, coalitia de centru-stanga a Uniunii a castigat toate alegerile care au urmat - administrative, regionale si europene. Si totusi, perspectivele stangii in cadrul alegerilor parlamentare sunt departe de a fi certe, iar destinul lui Berlusconi departe de a fi fost decis. Avand in vedere conditiile economice din tara, am gandi ca Italia este pregatita pentru o schimbare radicala. In ultimii patru ani, veniturile au crescut in medie cu nu mai mult de 0,3%, in comparatie cu procentajul de 1,5% din spatiul european, iar in ultimii doi ani datoria publica a inceput sa creasca din nou. Mai mult, strategia coalitiei de centru-dreapta a lui Berlusconi, aflata la guvernare, a fost sa se mentina la suprafata si sa astepte economia Europei sa isi revina decat sa abordeze dificultatile structurale ale Italiei. Drept urmare, Guvernul este criticat nu numai de sindicate, ci si de asociatia patronilor, Confindustria, care l-a sprijinit, in 2001, pe Berlusconi. Apoi ar mai fi conflictul de interese in plina desfasurare intre premierul-Berlusconi si magnatul-Berlusconi, proprietar al drepturilor de difuzare care l-au adus in postura de a detine un semi-monopol in domeniul media. In perioada mandatului lui Berlusconi, averea sa si asa enorma s-a triplat. In vreme ce majoritatea sa parlamentara a aprobat multe legi care au promovat interesele sale personale si au netezit unele din dificultatile sale legale, la inceputul lui martie, Berlusconi era din nou acuzat de coruptiei si evaziune fiscala. Nici ministrii lui Berlusconi nu au fost mai breji. Doi dintre ei au fost fortati sa demisioneze la mai putin de o luna unul fata de celalalt. Roberto Calderoli, o figura importanta in cadrul Ligii Nordului, al treilea partid ca marime aflat la guvernare, a provocat proteste in Libia dupa ce a imbracat un tricou inscriptionat cu controversatele caricaturi ale profetului Mahomed. Francesco Storace, fostul ministru al Sanatatii si un membru de marca al Aliantei Nationale, al doilea partid ca marime aflat la guvernare, este suspectat de spionaj politic, in cadrul unui Watergate in stil italian. (...) Asadar, ce anume il mentine pe Berlusconi, impreuna cu coalitia sa, in cursa? Mai presus de toate, campania electorala a lui Berlusconi a fost directionata, in stilul campaniei de realegere a presedintelui Bush din 2004, spre energizarea suporterilor sai si mobilizarea numarului in crestere de alegatori care s-au abtinut in ultimii ani. Facand aceasta, Berlusconi nu a ezitat sa se foloseasca de semi-monopolul pe care il detine in domeniul televiziunii si sa ridice in slavi asa-zisele realizari ale guvernului sau. (...) Coalitia Berlusconi profita, de asemenea, de slabiciunea Uniunii. Liderul acesteia, Romano Prodi, a obtinut un sprijin formidabil atunci cand peste patru milioane de alegatori l-au votat in cadrul primelor alegeri primare din Italia. Cu toate acestea, Prodi continua sa fie un lider apartinic al prea multor partide. (...) In fine, incertitudinea rezultatelor scrutinului depinde nu atat de comportamentul electoratului, ci de o schimbare in sistemul electoral. In ultimul deceniu, Italia a folosit sistemul electoral majoritar cu premierea invingatorului, iar acum se revine la sistemul proportional. (...) Un sistem proportional, in absenta preferintelor individuale, inseamna ca secretarii de partid si nu cetatenii vor desemna deputatii si, in lipsa unui prag electoral eficient, numarul partidelor va prolifera. (...) Berlusconi si Prodi au exclus posibilitatea crearii unei coalitii majoritare de tip german - un rezultat care pare putin probabil in urma unei campanii electorale in care ambii candidati au sugerat fara prea multe ocolisuri ca adversarul nu dispune de dreptul legitim de a guverna. (...) Enigma supravietuirii lui Berlusconi reflecta o dilema europeana mult mai mare. Multi europeni, nu numai italienii, manifesta neliniste si nesiguranta in ceea ce priveste directia in care se indreapta continentul. Asadar nu constituie o surpriza faptul ca un oportunist si un sarlatan precum Berlusconi continua sa se faca ascultat. Italienii trebuie sa decida asupra genului de Italie pe care si-l doresc daca vor sa se aleaga cu liderii de calibru de care au nevoie. Ferdinando Targetti este profesor de economie la Universitatea din Trento si fost membru al Comisiei de Finante a Parlamentului italian. Copyright: Project Syndicate, 2006. www.project-syndicate.org