Bolile "sociale" de care sufera economia romaneasca in prezent au existat si in vechea Romanie. Cea mai grava din ele este efectul corupator al puterii de stat si al politicienilor asupra economiei. Cam asa a fost si in vechea Romanie dar intr-o proportie mult mai redusa. Coalitia dintre oamenii politici si lumea afacerilor a existat si in trecutul antebelic dar "cifra ei de afaceri" era mai mica, pentru ca, din societatea burgheza rusinea nu disparuse... Dar puterea parazita si pe atunci munca si capitalul. Factor ilicit dar important de productie, desi nerecunoscut in manuale. Si cand spun "putere" am in vedere birocratia - favorizata de o legislatie dirijista, mai dirijista chiar decat cea de azi.
Lipsea, insa, in Romania veche coalitia dintre putere si serviciile secrete. Mai nimeni nu stia cine era Eugen Cristescu, seful serviciului secret al lui Antonescu, sau Moruzov, seful lor in timpul dictaturii regale; de un Magureanu sau Radu Timofte au auzit acum si copiii... Contenciosul administrativ era, in vechea Romanie, superior ca organizare celui francez, care ii servise drept model - el reusise sa tina in frau abuzul de putere - nu insa traficului de influenta, urmasul "hatarului" turcesc. Reteaua influentelor exista si pe atunci dar incomparabil mai slaba decat cea din comunism si postcomunism. Istoria se repeta dar la un nivel coborat. Nu-l putem compara pe Becali cu omul subtire care a fost Argetoianu, de pilda, ambii probabil la fel de cinici. Cumulul mandatelor de membri intr-un consiliu de administratie nu este ceva nou; el a existat si in trecutul Romaniei, fiind specific tarilor slab dezvoltate. In Germania, acest cumul nu-i interzis dar spiritul de ordine exclude improvizatiile in favoarea regulii "fiecare la locul potrivit", regula care isi are si ea exceptiile ei, nu insa pana intr-atat ca exceptiile s-o anuleze...
In unele privinte, suntem insa, acum, mai aparati decat in trecut de abuzul de putere. Avem ONG-urile - organizatiile neguvernamentale - multe la numar, cu ecou publicitar considerabil - chiar doamna Monica Macovei fiind produsul lor - avem forurile internationale de supraveghere si avem o presa mult mai atenta la actele nesociale.
Ne lipseste, insa, vechea magistratura romaneasca la nivel european, cu care tara se putea mandri. Sub acest raport, deosebirea e de la cer la pamant. Vechii magistrati erau produsul societatii pe care Partidul a trimis-o la Canal, ca si vechii diplomati sau juristi. Nu exista sa se faca erori din incultura. Sa se spuna, de pilda, "preconiza" in loc de "prevedea"... Liceele si facultatile de drept nu lasau sa patrunda, cum s-a intamplat dupa 1945, semianalfabeti in justitie sau etajele administratiei.
Aceste lacune nu sunt usor de remediat; ele caracterizeaza actualul spectru politic. Dintre partidele actuale care aduc aminte mai mult de ceea ce era pozitiv in vechea Romanie, este probabil cel liberal - de asemenea seful lui, Calin Popescu Tariceanu - de unde si conflictul Basescu-Tariceanu; este, in mare masura, ciocnirea dintre doua culturi: una legalista si educata, cealalata brutala si improvizata, aparent mai eficienta. Interesul national cere ca aceste culturi - antagoniste - sa se tolereze una pe cealalta. Un razboi al culturilor ar fi inutil si ridicol, cu atat mai mult cu cat globalizarea face ca problema sa depaseasca obisnuitul cadru national...