Varujan VOSGANIAN 

Am fost obisnuiti, din 1990 incoace, cu o noua realitate despre care parintii nostri nu ne-au invatat mai nimic si nici profesorii la scoala, anume cu inflatia. Bunica imi povestea cum se ducea cu trei milioane de lei la piata, in anii de dupa razboi, si cumpara cateva legaturi de patrunjel si o punga de malai, dar asta mi se parea mai degraba o nostimada. E drept ca bancnotele mari si varzoase la culoare tiparite in anii 1946-47 stateau marturie ca lucrurile au stat chiar asa, dar pentru noi, care , insa, vedeam cum in fiecare an, de 23 August, pretul untului se micsora cu 5 bani, parea totusi o situatie neverosimila. La scoala am invatat ca in comunism nu exista inflatie, ci doar in capitalism, ca urmare a imperfectiunilor acestuia. Faptul ca numai intre anii 1982-1989 leul s-a depreciat cu cel putin 30% era trecut sub tacere. Am fost, asadar, cu totul nepregatiti pentru a intelege si preintampina inflatia. Depunerile bancare au fost pur si simplu masacrate, fabricile, odata chingile preturilor slobozite, si-au marit preturile pentru a-si acoperi ineficienta, asteptarile inflationiste au pus gaz pe foc. Au aparut, peste noapte, oameni care isi masurau salariile in milioane desi nu erau ceea ce se cheama, in acceptiunea uzuala, niste milionari. Si, ca in povestile bunicii mele, pentru o piata buna a ajuns ca un milion de lei sa nu mai fie destul. De ceva vreme, insa, lucrurile se complica in alt sens. Daca in anii '90 ne-a fost greu sa ne obisnuim cu inflatia, acum incepe sa ne fie greu sa ne dezobisnuim. Mai intai, in ce priveste politicile. Una este sa scazi inflatia de la 200% la 100 %, cum se mai intampla in deceniul trecut, si alta este scazi inflatia de la 8% la 6%. Desi poate parea ciudat, e mai usor sa scazi inflatia cu zeci de procente in primul caz, decat cu doua procente in cel de-al doilea caz. Eforturile de a controla masa monetara, de a regla corelatiile dintre deficitul bugetar, deficitul de cont curent, cursul de schimb si evolutia consumului sunt mai costisitoare. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca ne trezim in tot soiul de situatii bizare in care, daca nu exista o strategie coerenta, carpind intr-o parte plesneste intr-alta. Iar fiscalitatea devine o arma cu doua taisuri, in care dorind sa maresti veniturile bugetare, sangereaza tinta de inflatie. De pilda, pe de o parte, s-a gasit solutia introducerii unei taxe de viciu pentru tigari, pentru a alimenta fondul de asigurari de sanatate. O crestere cu 25% a pretului tigarilor poate duce la o sporire cu pana la 1% a inflatiei! Aceasta se observa din faptul ca pe metodologia de calcul a indicelui preturilor de consum, coeficientul de ponderare a consumului de tot este de 400 de puncte din 10.000. Adica romanii cheltuie 4% din leafa pe tigari, iar cresterea pretului cu 25% erodeaza puterea de cumparare cu 1%. in conditiile in care Banca Nationala trage cu dintii de o tinta de inflatie de 5%, o crestere de 1% in plus din cauza introducerii acestei taxe este ca o maciuca in moalele capului si care presupune eforturi uriase de reducere a consumului si de sterilizare a masei monetare aflate in exces relativ. Tot astfel si daca Guvernul s-ar hotari sa majoreze taxa pe valoarea adaugata de la 19% la 22%. O astfel de majorare ar duce la o crestere a preturilor cu cel putin 2-3%, asta in situatia in care nu luam in discutie influentele emotionale care duc la o sporire artificiala a preturilor. In acelasi timp, perceptia potrivit careia o majorare de accize sau la pretul utilitatilor duce la o "scadere dramatica a nivelului de trai", cum adesea se spune in motiunile parlamentare ale opozitiei nu mai e nici ea conforma cu realitatea. De pilda, cresterile de preturi la combustibil, energie electrica, gaze etc anuntate in aceasta primavara vor duce pe ansamblul preturilor la o influenta de 1,5% ceea ce nu e putin, dar nu e dramatic. Tot astfel, temerile ca majorarile respective vor duce la cresterea preturilor la paine cu 10% nu au temei real, dar pot starni anticipatii inflationiste paguboase. O crestere cu 10% a pretului painii inseamna un procent de aproape 1% pe inflatie, ceea ce ar compromite indeplinirea tintei de inflatie. Trebuie sa invatam sa judecam evolutiile de preturi in procente mici, sa nu ne jucam cu anticipatiile si sa ducem politicile financiare cu bagare de seama.