George DAMIAN 

Eufemismul "ne intalnim in Europa" care a venit sa inlocuiasca golul existent in relatiile dintre Bucuresti si Chisinau a fost adoptat cu bucurie de toata lumea pentru simplul motiv ca este o forma goala de continut, cel putin deocamdata. O formula care nu face nici un rau nimanui, insa gadila in mod placut urechile, poate fi folosita cu succes la reuniunile nationale si internationale. O formula care poate fi purtata la butoniera, ca o insigna cu doua steaguri tricolore identice incrucisate, o formula care nu angajeaza pe nimeni la nimic. In acelasi timp este o formula care s-ar putea dovedi extrem de periculoasa pe termen lung. Iar aceasta in primul rand datorita faptului ca la Chisinau este reluat tangoul de la Bucuresti cu Uniunea Europeana (un pas inainte, un pas inapoi) parca pentru a dovedi identitatea dintre locuitorii de pe cele doua maluri ale Prutului. Politicienii de la Chisinau au adoptat destul de repede modelul de Bucuresti "zicem ca ei si facem ca noi" in relatiile cu Uniunea Europeana - insa fiind vorba de o tara mai mica si cu mai putini politicieni exista foarte multe sanse ca repriza de miscari in ritm argentinian sa dureze ceva mai putin. Planul de actiuni al Uniunii Europene pentru Republica Moldova a fost raportat de guvernarea comunista ca fiind indeplinit - atitudine aprig contestata de societatea civila basarabeana. Pe de alta parte in Basarabia nu se poate misca nimic pana nu este gasita o rezolvare definitiva pentru conflictul transnistrean. Ca Moscovei ii place la nebunie sa mentina status-quo-ul in regiune este cat se poate de clar pentru toata lumea. Ca Uniunea Europeana se misca timid si in varful picioarelor in regiune iar este cat se poate de evident. Ca Ucraina joaca la cat de multe capete poate iar nu este de natura sa surprinda pe cineva. Surprinzatoare este atitudinea unor politicieni de la Bucuresti care refuza sa acorde cetatenia romana unor oameni care si-au pierdut aceasta calitate fara a fi vina lor. Romania incalca prevederile Conventiei Europene pentru Cetatenie dintr-o timiditate exagerata - si absolut nemotivata. Oficialii de la Bucuresti susotesc pe la colturi de adunari publice ca Uniunea Europeana stramba din nas la acordarea cetateniei romane pentru basarabeni. Ca Uniunea Europeana nu a mai strambat din nas atunci cand Ungaria a acordat cetatenie unui numar de peste 50.000 de etnici maghiari proveniti din tarile vecine (iar asta doar intre 1997-2005) nu constituie un argument pentru oficiosii bucuresteni. Ba mai mult, aceiasi oficiosi soptesc "dec! Ungaria e Ungaria... alta e situatia..." - cutremurati de erezia gandului ca Bucurestiul ar putea avea in relatiile internationale o atitudine asemanatoare cu cea a Budapestei. Din punct de vedere legal (si european!) redobandirea cetateniei romane de catre basarabeni nu prezinta nici o piedica: Conventia Europeana a cetateniei prevede ca redobandirea cetateniei se face in conformitate cu legea nationala. In Romania exista o lege - insa nu este aplicata. Iar din punct de vedere moral respingerea basarabenilor care vor sa se intoarca acasa (macar asa, unul cate unul...) constituie o rusine fara de margini. Mormaielile si afirmatiile printre dinti gen "ce ne mai trebuie dom'le Basarabia?!", aberatia "doua state - doua natiuni", combinate cu trambitele lustruite in engleza "ne intalnim in Europa" sunt depasite de intentiile romanilor simpli. Un sondaj realizat in luna martie de Centrul de Analize si Investigatii Sociologice CIVIS arata ca 51% dintre romani ar vota in favoarea Unirii cu Basarabia in cazul in care ar fi organizat un referendum cu aceasta tema. In conditiile in care tema Basarabia ocupa un loc marginal in dezbaterea publica romaneasca (nici o oficialitate de la Bucuresti nu s-a gandit sa marcheze in vreun fel ziua de 27 martie, ziua Unirii cu Basarabia) procentul celor care vor desfiintarea granitei pe Prut este cel putin surprinzator. Oamenii simpli au gasit o solutie simpla la toate bataile de cap politice si politicianiste (inventate sau nu). Daca 51% dintre romani vor Unirea cu Basarabia inseamna ca spalarea creierelor inceputa cu 50 de ani in urma (si continuata si in zilele noastre) nu a avut un succes chiar atat de mare...