Octavian HOANDRA 

Fiecare om are propriul sau fel de a fi fidel. Dl Presedinte Basescu, de asemenea. Este acel mod "camaraderesc", care se intalneste pe puntea vapoarelor, in randul echipajului, in sporturile de echipa, in gasti sau in grupuri de periferie. Cum a si spus, d-sa "isi apara echipajul". Numai ca aceasta aparare a "echipajului", - si aici nu ma refer la cel de partid, (pentru ca este mai mult decat vizibil ca d-sa nu ezita in a-l compromite, inca de la instalarea in fruntea PD-ului pe presedintele acestuia, Emil Boc: ce va ramane din acest politician, - printre putinii ne-arghirofili si credibili, care si-a castigat prin calitatile sale, si nu prin sforarii increderea electoratului, cel putin a celui din Cluj, sacrificat de acesta, in propriul interes, altceva decat o amintire a unui politician "care ar fi putut sa fie"?), se refera la alt "echipaj", care in loc sa se "pensioneze" in 1989 a continuat sa se insinueze si sa existe in viata noastra pana in ziua de azi. Cu atat mai mult, daca cineva mai avea indoieli - poate doar fanii d-sale, societatea "civil-politica" angajata, presa "pres" sau alte ONG-uri de celebritati -, replica d-lui Basescu a ridicat de pe ochii natiunii un val. Acum probabil ca este foarte clar de ce liberalii n-au reusit, asa cum a promis Alianta DA in campania electorala, sa schimbe sefii SRI si SIE. De asemenea, intemeierea Comunitatii de Informatii, si demersul aparent ciudat, "scaparea" d-lui presedinte in cea ce priveste Legea Sigurantei Nationale, si celebrul "draft" inaintat de "specialistii" SRI, care parca n-au auzit niciodata despre Drepturile Omului sunt lucruri care acum se vad altfel. Chiar si "lupta impotriva "sistemului ticalosit" si cea impotriva coruptiei au, deodata alte sensuri, si toate acestea la un loc par mai degraba o lupta a d-lui presedinte pentru apararea "echipajului". Mi-e mila de situatia jalnica in care sunt pusi soldatii d-lui presedinte, care mai iau salarii si de la cateva ziare: anume, aceea de a se simti obligati sa vada in sustinerea d-lui Ticu Dumitrescu la conducerea CNSAS, doar o manevra liberala impotriva sefului statului. Abia acum lucrurile s-au putut vedea in adevarata lor lumina. Si trebuie sa cer, pe aceasta cale, scuze d-lui Emil Constantinescu. Acum il cred ca a fost invins de Securitate. Si, mai ales, imi dau seama ca d-sa nu avea nici o sansa. Multiplele boicoturi in guvernele CDR erau produse de acelasi partid ca si acum, PD. Compromiterea si scoaterea PNT in afara esichierului politic capata acum alte intelesuri... Si, pentru ca toate acestea trebuiau sa se subsumeze unei idei, in viziunea unora chiar "marete", atitudinea dlui Basescu in ce priveste condamnarea comunismului nici nu mai pare atat de ciudata. Sunt adevaruri pe care sunt sigur ca noi, cei multi, care nu am beneficiat de avantajele comunismului, ci numai de "atentia" Securitatii nu le putem percepe. De aceea cred ca d-l presedinte trebuie ascultat cu mare atentie cand spune ca ar dori sa stie "care perioada din istoria Comunismului romanesc ar trebui condamnata public". Sunt de acord: cine mai sunt si acesti "lingatori de dosare" Marius Oprea, Stelian Tanase, Doina Jela, Vladimir Tismaneanu, Stejerel Olaru? Ce stiu acestia despre "perioadele bune si benefice" ale Comunismului din Romania? De ce nu s-ar putea scrie carti si despre efectele pozitiv-umaniste ale Comunismului si despre faptele bune ale Securitatii de la Gh.Gh. Dej la Ceausescu, Iliescu - Constantinescu - Basescu? Sunt convins ca in "echipajul" de securisti ai dlui presedinte se gasesc o seama de istorici care ar putea oricand sa scrie asemenea carti care l-ar putea ajuta pe acesta sa nu faca o greseala imensa, condamnand, asa, la repezeala comunismul, de la inceputul si pana in faza in care mai rezista el pana in ziua de azi in Romania! Ma intreb ce se intampla de fapt in mintile si sufletele tinerilor din PD, oameni care nu au nici o legatura cu ceea ce se intampla si se hotaraste deasupra capetelor lor. Cum vor suporta acestia, atrasi intr-un joc atat de murdar, in frunte cu Emil Boc, privirile tuturor tinerilor acestei tari carora li se interzice accesul la propria istorie sau li se pangaresc mormintele parintilor si bunicilor? Oricum, am vazut sub valul recent ridicat si un lucru bun: tineri cu pancarte in fata sediului CNSAS, care cer sa nu li se ascunda adevarul. Niste tineri fara nume, fara apartenenta politica au iesit in strada, atunci cand celebrele ONG-uri colcaind de "analisti" se mai gandeau daca "se face" sa protesteze impotriva "sefului". Adica adevarata "societate civila", demonstrand pasnic si civilizat. Incercand timid sa steraga imensul scuipat aruncat asupra tuturor celor care au murit, au trait si au suferit in tot acest anotimp negru al comunismului romanesc.