Cristian UNTEANU 

Unul dintre cele mai importante subiecte legate de viitoarea aderare a Romaniei la Uniunea Europeana este selectia personalului roman care va lucra in vastul sistem institutional al UE. Romani care vor lucra in institutiile comunitare, dar si romanii care urmeaza sa fie interfetele operative cu aceste institutii in raport cu tara noastra. Dintr-un anumit punct de vedere, s-ar putea sa fie vorba chiar despre cel mai important aspect de natura practica cu care ne vom confrunta direct si in foarte scurt timp. Suntem pregatiti? Teoretic, raspunsul standard pe care-l auzim de foarte multi ani este ca avem o adevarata armata de specialisti care sta in bloc-starturi gata sa ia cu asalt redutele europene. Numai ca, din nefericire, si in acest caz, realitatea bate teoria. Si exemplele multiple justifica o intrebare si o temere, ambele deloc retoric. Sa ne amintim ce-a fost cu prima mare cacealma a istoriei noastre post-decembriste, cei 15.000 de specialisti promisi de Emil Constantinescu, intrati acum in folclorul de tip nou, cel cu basmele electorale? Vreti sa ne amintim de crearea peste noapte de catre Guvernul Nastase a posturilor de euro-consilieri la toate ministerele, posturi ocupate partial pe criterii cateodata ciudate, dar legate de traditia intereselor familiale dambovitene? Si chiar asa fiind, dupa mult timp, tot se descoperea ca nu erau destui oameni cu care sa se ocupe schemele create intr-o generoasa dorinta de a ne pune formal in pas cu Europa? Ar fi trebuit sa fie un semnal de alarma pentru cei care se ocupa de destinele noastre europene. Adica cei care ar fi trebuit sa fie primii care sa sustina ca promovarile in sistemul de conexie cu Europa sa fie facute doar pe baza de concursuri reale, dupa exact aceleasi criterii cu cele din institutiile europene. Asa s-o fi facut? Stiti raspunsul. Deocamdata, ceea ce stim este ca suntem in faza intermediara, cand din Romania au fost angajati in institutiile comunitare doar agenti contractuali, in asteptarea momentului aderarii, atunci cand ai nostri vor putea sa intre in competitia pentru toate posturile din sistemul comunitar. Cei de acum au intrat unii cu examen, altii doar dupa un simplu interviu. Numai ca, doamnelor si domnilor, abia acum vine marea problema. Celor care lucreaza acum in sistemul european nu li se cere mare lucru, in orice caz nu in comparatie cu ceea ce va insemna activitatea viitoare a functionarilor romani din institutiile europene. De-abia atunci ne vom lamuri, oricum pe pielea noastra, cat de competent si performant a fost sistemul de pregatire de acasa. Si vom mai avea o surpriza: ei nu vor mai reprezenta interesele Romaniei, ci vor fi integrati intr-un sistem in care identitatea nationala nu mai are nici un fel de importanta, fiind inlocuita cu competenta in favoarea intereselor UE. Si totusi, identitatea nationala va mai conta intr-un anumit fel, caci ei vor fi ambasadorii calitatii sistemului administrativ romanesc. De ce? Pur si simplu pentru ca intre criteriile de selectie se afla experienta in institutiile de profil din Romania, spre exemplu experienta de lucru in Parlamentul, Guvernul sau Presedintia Romaniei. Sau, dupa caz, in primariile sau Consiliile judetene. Si, daca ne uitam la ce stim noi, atunci chiar ca au avut ce invata si, eventual, ce aplica la Bruxelles! Oricum, este foarte bine ca se inregistreaza acum o emulatie reala pentru a pregati, fiecare cum stie mai bine, viitoarea cariera de functionar european. Ne-am bucurat in mod sincer sa auzim ca, pentru viitoarea functie de comisar european, se rostesc deja nume ca cele ale domnilor Adrian Severin, Vasile Puscas sau Lazar Comanescu, actualul sef al misiunii noastre diplomatice pe langa UE. Iata exemple de competenta care, cu siguranta, sunt exemplare pentru ceea ce este acum Romania si pentru ceea ce poate ea oferi Europei. Si, sunt sigur, vom mai putea alinia multe alte exemple in aceasta traditie. Dar sa nu uitam ca lor li se vor alatura cel putin o parte dintre euro-observatorii nostri de astazi, absolut reprezentativi si exemplari pentru onoarea Parlamentului din care provin si care, fireste, isi vor aduce propriile echipe de oameni tineri, la fel de competenti si dornici de munca. La un salariu, pentru ei, de 7000 de euro lunar, scutiti de orice fel de impozite, si cam de 4000 de euro pentru tinerii consilieri sau tinerele sau foarte tinerele domnisoare consiliere. Batalia intereselor de-abia acum se deschide. Grea, amara, fastuoasa, pentru castiguri, generatoare de blesteme si scandaluri pe Dambovita cea dulce si nu numai. Iar cuvantul "batalie" este folosit aici in sensul propriu, caci jocurile ulterioare pot fi influentate decisiv de ceea ce acum pare doar o discutie oarecare despre concursuri si competente europene. Iar batalia se va da pe o singura baza reala, cea a salariilor si privilegiilor europene. Iar noi ce avem de castigat? Pai, e limpede, vom avea sa ne bucuram vazand cum competenta este rasplatita, pe de o parte, apoi ca alesii nostri nationali se vor duce sa transpuna ce-au invatat acasa direct pe bancile Parlamentului European de la Bruxelles. Sigur, s-ar putea sa fie niste mici inconveniente, spre exemplu scurtarea timpului de shopping sau desfiintarea timpului de dormit in timpul sedintelor, invatatul de limbi straine, alaturi de alte mici amanunte nu neaparat decisive si interesante. Dar, in definitiv, cine a zis ca a fi competent este, pe fond, baza rationamentului? Poate ei.