Sorin Rosca Stanescu 

Parafrazand un vechi proverb britanic, putem spune ca nu este deloc exclus ca disputa legata de statutul lui Ticu Dumitrescu sa fie paiul care, adaugat altora, atinge masa critica si rupe coloana vertebrala a camilei. In cazul nostru, camila - ca sa nu zic struto-camila - este Alianta DA. Si, respectiv, coalitia. Care se afla la un pas de disolutie. Daca acordurile dintre principalii parteneri aflati la guvernare nu mai sunt respectate, ce poate urma? Si ce rol poate juca, in aceasta ciudata ecuatie, presedintele Traian Basescu? De mai mult timp, in chestiuni de mare importanta politica, intelegerile de la nivelul staff-urilor coalitiei sar in aer, rand pe rand. Pentru ca au fost dinamitate. Despre protocoalele Aliantei nici nu mai poate fi vorba. Legea partilor e de mult timp aruncata la cos. Asa s-a intamplat cand s-a pus problema schimbarii presedintilor celor doua Camere. Cand proiectul a cazut, liberalii si pedistii au aratat cu degetul spre Partidul Conservator. Si spre UDMR. Cand Legea statutului minoritatilor a fost dinamitata - pe buna dreptate, sub aspectul interesului national - UDMR a aratat cu degetul spre PD. Cand parlamentarii si-au votat o serie de avantaje financiare, destul de discutabile, a iesit un adevarat taraboi. Practic, fiecare partid din coalitie sau din opozitie a aratat cu degetul, acuzator, spre toate celelalte. Ca si cand protagonistii au fost inarmati cu pistoale, adunati in aceeasi sala si apoi cineva a stins lumina. S-a tras orbeste si fara folos. S-a consumat enorm de multa munitie, dar, cand lumina a fost din nou aprinsa, opinia publica a putut sa constate ca nu exista totusi nici o victima. Cu exceptia cetateanului platitor de taxe. Lovit din plin. Presedintele Romaniei a dorit sa i se acorde privilegiul, prin lege, de a face referendum pe orice chestiune socoteste el ca ar fi de interes national. Senatul i-a dat cu tifla. PD arata cu degetul acuzator spre PNL. La fel, in ceea ce priveste perchezitia din Zambaccian. Iar liberalul Olteanu a ajuns presedintele Camerei Deputatilor nu cu voturile PD, ci cu cele ale PRM. Exemple sunt nenumarate. Mai multe de discordie decat de concordie. Ultimul de acest fel s-ar putea sa puna capat coalitiei si sa declanseze procedurile pentru alegeri anticipate. Pe care presedintele Traian Basescu, secondat de PD, le-a solicitat, in mod insistent, inca de la inceputul anului trecut. Sau nu. Pentru ca, daca se rupe coalitia, nu este obligatoriu sa facem alegeri. Pot fi concepute si alte combinatii care sa conduca la realizarea, in jurul PNL ori al altui partid, a unei majoritati. Dar se poate guverna bine-mersi, cu restrictiile inevitabile in plan legislativ, chiar si in minoritate. Uriasul scandal creat in jurul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii demonstreaza ca nervii principalilor actori ai coalitiei guvernamentale sunt intinsi la maximum. O lege a deconspirarii securitatii ca politie politica ar fi fost extrem de utila in 1990-1991, insotita fiind si de o lege a lustratiei, pentru ca astfel ar fi putut fi evitata situatia in care oligarhia securisto-comunista a pus mana pe principalele parghii de comanda ale societatii romanesti. Aceasta tara s-ar fi putut integra mai repede si mai sanatos in structurile Europei Occidentale. Caracterul concurential al economiei si, ca urmare, performantele acesteia ar fi fost mult mai pronuntate. Desi tardiva in ceea ce priveste efectele ei, aflarea adevarului despre trecutul recent este insa, in continuare, indispensabila. Fara cunoasterea corecta a trecutului, constructia sanatoasa a viitorului este de neconceput. Motiv pentru care societatea civila, fortele cu adevarat democratice din Romania valideaza o asemenea actiune, chiar si in ceasul al doisprezecelea. Cu conditia ca ea sa nu se transforme in mascarada, razbunare sau diversiune politica. Argumentele de mai sus, carora li se pot adauga multe altele, explica de ce, initial, reprezentantii Aliantei DA au decis ca, pentru functia de presedinte, sa sustina o personalitate, Ticu Dumitrescu, care sa poata constitui o garantie morala de prima marime ca nu se va mai repeta "experienta Onisoru" care - insotita si de o lege vicleana - a compromis CNSAS. Dar, dupa ce s-a batut palma pentru Ticu, PD, cu sau fara acordul lui Traian Basescu - nu exista nici un fel de probe concludente ale eventualei sale imixtiuni - a intors armele. Astfel, Corneliu Turianu a fost incurajat sa candideze impotriva lui Ticu. Si sustinut cu intreaga artilerie grea pentru a castiga dificila partida. Ceea ce s-a intamplat face parte dintr-o lunga si dureroasa succesiune de tradari reciproce in interiorul coalitiei aflate la guvernare, in general, si in raporturile dintre PD si PNL, in special. Si poate fi ultimul conflict de acest fel. Alianta se poate rupe maine. Pentru a preveni o asemenea situatie, daca chiar doreste, presedintele ar trebui sa ordone ascultatorului PD un "la loc comanda". Dar daca o face, PD, in jurul caruia Basescu incearca sa construiasca un partid prezidential, va iesi mult prea sifonat.