Adrian PATRUSCA 

Basescu chiar are o problema. Prima serioasa in 15 luni de mandat. Nasul lui de lup de mare s-a infundat. Flerul l-a tradat. Abilitatea sa proverbiala a dat chix. A fost luat prin surprindere. Nu se astepta la explozia provocata de trecerea pe linie moarta a lui Ticu Dumitrescu. Nu se astepta ca angajatii CNSAS sa faca lant viu in jurul institutiei. Nu se astepta ca presa sa transforme subiectul intr-un capat de tara. Nu se astepta ca batranul vanator de securisti sa mai aiba energie si chef sa se bata. Nu se astepta ca opinia publica sa fie mai interesata de deconspirarea securitatii decat de, bunaoara, cresterea facturilor la intretinere sau de meciul Rapid - Steaua. "Este o problema de care sunt mult prea departe si ca distanta si ca interes", este tot ce a gasit Basescu mai bun de declarat, in China, pentru a comenta evenimentele fierbinti din tara. Habar n-am daca sictirul afisat de presedinte in tara cu piata libera si democratie controlata este real sau mimat. Daca e real, inseamna ca majoritatea alegatorilor portocalii au fost niste dobitoci. Au crezut in 2004 ca Basescu poate implini idealurile Timisoarei din decembrie 1989 si Pietei Universitatii din 1990. Or, Basescu zice acum ca nici nu se sinchiseste de cei care l-au rasturnat pe Nastase si l-au adus pe el la putere. Asa se dovedeste ca daca ai de ales intre doi candidati comunisti, esti clar un tampit sa crezi ca unul e mai bun ca altul. Un comunist bun e un comunist lustrat. Daca insa sictirul chinezesc e mimat, e inca mai grav: inseamna ca seful statului e preocupat de ce s-a intamplat la Bucuresti, dar invers decat opinia publica. E preocupat ca lucratura i-a fost dezvaluita, ca asta i-ar aduce o pierdere serioasa de popularitate. Atunci incearca sa mimeze o detasare superioara doar pentru a castiga timp. Pentru a-si calcula urmatoarea mutare. Basescu a ajuns pe muchie de cutit. Acuzatiile ca e omul serviciilor secrete, ca vrea sa instaureze un regim de mana forte, ca este varful de lance al revansei Securitatii, dupa 14 ani in care nomenclatura PCR a facut jocurile, toate incep sa devina plauzibile. Mentinerea in functie a sefilor serviciilor secrete, indiferenta, daca nu dispretul, pentru procesul comunismului si legea lustratiei sau, acum, compromiterea deconspirarii politiei politice nu mai par incidente de parcurs, ci o insiruire logica de elemente. Acuzatorii care suspecteaza lupta impotriva coruptiei ca un prilej pentru eliminarea adversarilor politici sau reglarea de conturi primesc apa la moara. Chiar si preferinta pentru o alianta cu SUA in locul uneia cu Germania si Franta poate avea o alta explicatie decat comoditatea coabitarii cu un singur si mare licurici. Poate ca America e mai atractiva pe Dambovita doar pentru apetitul ei de a restrange drepturile si libertatile cetatenilor ei sub pretextul luptei impotriva terorismului. Pentru disponibilitatea ei de a acorda ajutor economic si umbrela militara, fara a le conditiona prea mult de performantele democratiei. Corneliu Turianu a dat ieri o declaratie care aproape ca limpezeste lucrurile. El a spus ca nu ia in considerare parasirea scaunului de presedinte al CNSAS decat daca i-o cer Traian Basescu sau Emil Boc. Astfel, Turianu demonstreaza doua lucruri. Primul, ca PD, care l-a trimis in CNSAS, nu i-a cerut pana ieri seara sa plece pentru a lasa locul liber lui Ticu Dumitrescu. Astfel, toti pumnii pe care PD si i-a administrat in piepti se dovedesc a fi un teatru ieftin, de vreme ce n-a facut cel mai elementar lucru pentru a-si dovedi buna credinta: acela de a-i cere candidatului sau sa respecte mandatul care i s-a dat. Al doilea, rezulta ca Turianu nu a candidat de capul sau, ci a primit mandat expres de la PD si Cotroceni. Acum, aflat, pe de o parte, in situatia ingrata de a avea toate reflectoarele opiniei publice atintite asupra sa, si pe de alta, sub obligatia morala de a-si respecta mandatul primit, el nu recunoaste, pe buna dreptate, decat autoritatea celor care i-au incredintat misiunea. Numai acestia, Basescu si Boc, l-ar mai putea razgandi. Daca Basescu crede ca scandalul CNSAS va fi musamalizat, se insala. Sigur ca dusmanii sai nu vor rata ocazia sa-i sara in carca. (E chiar interesant de vazut cum vor sti PNL si Tariceanu sa exploateze ocazia). Dar adevaratele si cumplitele lovituri le va primi de la fostii sustinatori dezamagiti. De la nucleul dur care in iarna lui 2004 isi plimba mandru pe strazi plozii infofoliti in portocaliu. De la aceia care, de 15 ani incoace nu au votat niciodata pentru pensii mari sau sacose cu mancare, ci pentru pedepsirea criminalilor din decembrie 1989, pentru pedepsirea criminalilor mineriadelor, pentru condamnarea comunismului. Acesti 10-15% reprezinta elita Romaniei. Pe ei, Basescu ii va pierde. Se va consola cu baile de multime, cu semintele scuipate intre Becali si Copos pe stadioane, cu revelioanele si cumetriile. Basescu mai are o sansa. Ultima. Aceea ca, imediat dupa intoarcerea din China, sa se lanseze intr-un iures caracteristic si, fara mari fasoane procedurale, sa-i ceara lui Turianu sa se retraga, iar lui Ticu Dumitrescu sa-i promita tot sprijinul. Daca nu o va face - fie ca nu vrea, fie ca nu poate - el va deveni raspunzator pentru cea mai mare mutatie politica post decembrista: transformarea revolutiei portocalii in lovitura de stat fesenista.