"Cand erau copii ca noi, bunicii aruncau aici fier, ei nu aveau REMAT. Acum noi sapam, il strangem si il vindem". Alexandru are zece ani si face parte din tagma celor pe care fetestenii ii numesc "magneti". Acestia stiu unde este fier vechi sub pamant, sapa, il scot si il vand. Despre capacitatea unora de a localiza metalul subteran au inceput sa circule legende. Moda se intinde si peste Dunare, in Dobrogea estica. Cel putin cinci la suta din populatia orasului Cernavoda traieste din acest soi de minerit. Un "magnet" poate strange intre zece si 20 de kilograme de metal ruginit pe zi, daca are noroc la groapa. Iar un kilogram de fier este cumparat cu 2500 - 3500 de lei. Cu banii castigati, masa pentru ziua urmatoare este asigurata. Nu mai mult. Cuvantul saracie este autohton. Se inrudeste cu cele din limbile de pe malul european al Marii Mediterane - in italiana i se spune scarsezza, iar in spaniola escasez. In nordul Europei se utilizeaza termenii penurie - in franceza, paucity in engleza si knappheit in germana. Deci nu e un cuvant indoeuropean, este anterior marii migratii preistorice a popoarelor. Il avem in Romania de pe cand olarii sapau dupa lut pentru a crea frumoasa ceramica de Cucuteni. E de la mosi stramosi - probabil ca de aceea se tine scai de noi... De la piciorul podului Cernavoda in susul Dunarii, pe malul pe care este asezata localitatea Fetesti, apar din loc in loc portiuni de pamant rascolit ca si cand ar fi fost ramat de mistreti. Palcuri de oameni - barbati, femei, copii - sapa ca si cand ar cauta rame. Chiar asta este impresia, ca sunt pescari. Doar ca gropile pe care le fac sunt ciudat de adanci, ajung la peste un metru si jumatate adancime. De fapt ei sunt un fel de mineri, cauta fier. "Sunt somer de un an, am patru baieti si doua fete. Doi copii sunt la scoala, ceilalti isi cauta de lucru. Azi aici, maine colo... Eu caut fier vechi. Am lucrat la o statie de pompare a apei, care a mers bine, dar uite ca s-a intrerupt activitatea. Acum ce sa fac... sap gropi". Ion Podoaba are 52 de ani si este unul dintre fetestenii familiarizati cu saracia ruginita a reciclarii fierului. Mii de persoane traiesc din sapat Localitatile din aceata portiune a fluviului s-au populat in epoca socialista prin mutarea masiva de oameni din toate colturile tarii. Ca au vrut, ca n-au vrut... Zona era gandita ca un nucleu economic in ascensiune, in stransa legatura cu orasul Cernavoda, la gurile canalului "magistrala" Dunare - Marea Neagra. Dupa 1989 insa, toata sandramaua socialista s-a daramat, iar majoritatea unitatilor economice au trimis oamenii in somaj. Astfel, fostul sat Fetesti, care devenise oras socialist in constructie, a intrat intr-o faza intermediara, in care nici localnicii nu mai stiu ce este de fapt. In general, cei care au inca de lucru in armata, jandarmerie si CFR tin in viata zona blocurilor, adica Fetesti Gara. Cei din Fetesti Sat, din zona caselor, au primit inapoi pamanturile si au revenit la indeletniciri agricole. Iar cei care nu au nimic, nici slujba si nici pamant, au trecut la... minerit. Nu se stie exact cine a inventat acest soi de activitate, dar ea nu este mai veche de sase-sapte ani. Primii care s-au apucat de colectat fier vechi din fostele unitati economice, acum paraginite, au fost tiganii. Unii dintre ei au prins cheag repede si au deschis propriile centre de colectare, un fel de intermediari intre cei ce aduc metalul si REMAT. Au dezvoltat o adevarata industrie in zona, impartiti pe clanuri, si au devenit baronii locali ai fierului vechi. Au cateva mii de clienti printre saracii zonei care aduna metalul, greu, foarte greu, sapand intre zece si 30 de gropi pe zi. Pe o raza de cateva zeci de kilometri patrati campurile arata ca dupa bombardament. Grupuri de oameni ies dimineata cu tarnacoape si lopeti la spinare si se indrepta catre zonele unde stiu ei ca exista fier vechi ingropat. Fiecare are in mana cate un sac alb din rafie. E o regula stricta, sacul de rafie pare o emblema a "magnetilor". Cine nu gaseste nu mananca a doua zi Interesant este faptul ca nu dau rateuri, nu sapa degeaba niciodata. De ce? Raspunsul este simplu: daca nu gasesc nimic, nu mananca nimic. La Fetesti, pe malul Dunarii, in apropiere de pod, zonele "bogate" sunt rascolite doar la suprafata, pe cateva zeci de metri patrati. "Minerii" dunareni stiu ca nu are rost sa sape aici la adancimi mai mari, ca nu ar gasi nimic. Tocmai pentru aceasta aptitudine de a gasi fierul ascuns sunt porecliti "magnetii". Un fetestean spune ca s-au facut si experimente, neoficiale desigur, la bodega, cu un "magnet" care a fost pus sa gaseasca un surub aruncat in iarba, pe un spatiu verde - si l-a gasit! Intr-una din fostele gropi de gunoi din Fetesti Sat, in rapa de la "Fagaras" - numita asa de la restaurantul din apropiere - "magnetii" sapa cele mai adanci gropi din zona, uneori nu se mai vede omul din ele.

		Alexandru are zece ani si e deja un miner versat

Alexandru, un copil de zece ani care vine aproape zilnic la rapa, sustine ca metalul se afla aici de pe vremea cand bunicii lui erau copii. Cam atunci ar fi fost aruncate fel de fel de obiecte, de care fostii sateni nu mai aveau nevoie. Alexandru strange si cate 15 kilograme de fier pe zi. "Il duc mai la vale, sa il vand la centru. Iau cam 50 de mii pe el". "E greu, domnu' sef!" De obicei gasesc sarme, suruburi, dar si sape, coase sau chiar bucati mai mari de fier, a caror origine nu se mai cunoaste din cauza ruginii. Stefan Dumitru, unul dintre "magnetii" legendari, spune ca in zilele bune strange peste 20 de kilograme de fier. "E greu domnu' sef, ca am patru copii. Cand o sa se termine aici o sa mergem in alta parte, ca mai sunt locuri. As veni aici sa sap ca un nebun daca as avea altceva de munca? Mai vand fier, mai lucrez cu ziua, cand apuc, in rest Dumnezeu cu mila. Ca ajutorul social il primim rar, la doua, trei luni - si atunci doar jumatate din cat ar trebui. Intr-un an, de Craciun si Revelion, am primit bombaje in loc de bani". Un vecin de groapa, Aurel Cojocaru, explica ce inseamna bombaje: conserve expirate, cu tabla bombata. "Ne-au dat mazare si compot de caise. Erau stricate, nu le-au mancat nici cainii". Fetestiul are, sau a avut, fabrica de conserve. Exista si cazuri mai fericite. Un tanar din Cernavoda, care a cerut sa nu ii pomenim numele, are loc de munca, e paznic, dar salariul e mic, si vine cu harletul si, evident, sacul alb de rafie dupa el, in fata grotelor care mai amintesc de fostele depozite de munitie din razboaiele mondiale. Nu sapa la adancime, in Cernavoda nu sunt gropi de adancime. "Cam cinci la suta din Cernavoda traieste din fier vechi", spune el. La cateva zeci de metri de el, o fetita de vreo opt ani, cu sacul alb langa ea, se opreste foarte des din sapat si se sterge de sudoare: a obosit, se apropie seara. "Saracia extrema poate declansa capacitati extrasenzoriale" 27.10.2004 - un om a murit ingropat de viu. Cauta fier vechi sub pamant; a sapat o groapa prea adanca, iar malul s-a surpat peste el. Dar de ce sapa tocmai acolo? De unde stia ca in acel loc va gasi metal? Saracia poate destepta capacitati paranormale? "Din ceea ce am constatat eu in 20 de ani de experienta, stresul este unul din factorii importanti care poate activa capacitatile extrasenzoriale. Acestea exista in noi, dar nu ajungem sa le folosim decat prin exercitiu indelungat, sau in momente de mare tensiune, de pericol. In cazul de fata, saracia extrema ar putea fi un astfel de profesor, poate declansa capacitati extrasenzoriale", ne-a explicat Vasile Rudan, un specialist al capacitatilor extrasenzoriale prin care un om poate gasi doar prin puterea mintii obiecte ascunse. Metoda se numeste teledetectie, iar Vasile Rudan a avut contracte cu statul roman, respectiv Ministerul Culturii si Ministerul Apararii, pentru a realiza harti ale subteranului cu ajutorul teledetectiei. Inainte de 1989 s-a pus chiar problema infiintarii in Romania a unei unitati militare de paranormali, sub indrumarea lui Rudan. Dar aceasta este o alta poveste...

Text si foto: I. GOLEA