Kost BONDARENKO 

Se pare ca procesul de divort civilizat dintre Ucraina si Rusia s-a terminat. Ca Ucraina nu este Rusia, a spus-o chiar Leonid Kucima, facand un bilant simbolic al indelungatei istorii comune. Dupa revolutia portocalie, amintirile nostalgice si falsele sperante din partea Rusiei au fost distruse definitiv. Acum, dupa depasirea barierei psihologice si constientizarea propriei valori si identitati, Rusia si Ucraina au inceput sa traiasca independent. Mizand linear pe Viktor Ianukovici si sperand pe triumful resurselor administrative, diplomatia rusa a pierdut. Acest lucru a generat nu atat furie, depresie si enervare - dupa asta sanctiunile deveneau inevitabile. Toate evenimentele ulterioare - declaratia Ucrainei cu privire la posibilitatea aderarii la UE si NATO, retorica ministrului de Externe, Boris Tarasiuk, indreptata impotriva EEP si CSI, acordurile din domeniul gazelor naturale, blocada la lapte si carne, divergentele legate de apartenenta farurilor - toate astea au fost consecinte. Rusia isi revizuieste astazi vechile concepte geopolitice. Nu-si mai propune drept scop refacerea hegemoniei in spatiul post-sovietic. Corporatiile transnationale cu sediu in Rusia sunt tinute sub controlul republicilor post-sovietice - chiar si a celor care au aderat la UE. Pentru spatiul post-sovietic, Kremlinul creeaza mai degraba un model de parghii politico-economice , prin intermediul carora sa influenteze asupra situatiei din interiorul unui stat sau altul, fara a se amesteca, formal, in treburile ei interne. Influenta Rusiei va fi substantiala, dar nu formalizata. Ucraina vremurilor lui Leonid Kucima a evoluat ca stat care a oscilat intre Est si Vest. Venirea la putere a lui Viktor Iuscenko a marcat un dezechilibru in favoara Occidentului. In acelasi timp, pentru Ucraina, acesta a fost un pas in nicaieri: Europa nu este gata sa primeasca Ucraina in bratele ei. Panica de anul trecut instaurata la nivelul tarilor Europei occidentale si generata de "spectrul tehnicianului polonez" a condus la respingerea Constitutiei Europene. Noul val al extinderii UE ar putea conduce la dezvoltarea unor procese centrifuge in Uniune. Ucrainei i-au dat clar de inteles: ea nu poate pretinde la o participare la procesele integrarii europene. si, pentru a mai indulci gustul amar - au adaugat: "cel putin in urmatorii 15 - 20 de ani". Astfel, la est de Ucraina se ridica treptat "o cortina de fier", la vest - una de aur. Si, incet, euroforia revolutiei portocalii este inlocuita de o groaza tacuta. Aici se ascunde sansa istorica unica pentru elita ucraineana, desi acum ea este constransa sa demareze dezvoltarea propriului subiectivism. Pana acum reprezentantii conducerii ucrainene au incercat doar sa-si targuiasca independenta, straduindu-se sa o vanda cat mai scump - fie Occidentului, fie Rusiei. Dupa toate probabilitatile, Rusia va continua sa mearga pe drumul "atarnarii Ucrainei", jucand pe dezamagirile ei europene si facand tot mai severe pretentiile formulate la adresa Kievului de participantii comunitatii euroasiatice. Cu toate acestea, Kievul, in virtutea calitatii lui de centru sacru al lumii slave, are o importanta strategica pentru Rusia - nu ca provincie rusa, ci ca generator de potential statal. Rusia se indreapta acum pe directia Organizatiei de Colaborare de la Shanghai, cosntruind o noua realitate in Rasaritul Eurasiei. O realitate unde alaturi de Belorusia si Kazahstan cu greu ar mai putea fi loc si pentru Ucraina. Dar, fara Kiev, Rusia este sortita la decadere treptata si la expansiunea Chinei, care inca mai este privita ca posibil partener. In razboiul rece dintre Ucraina si Rusia invingatori nu vor fi. Suntem sortiti sa traim ca vecini pe un singur teritoriu. Ajutandu-ne unii pe altii si iertandu-ne vechile suparari. Comentariu publicat de Nezavisimaia Gazeta, preluat de Agentia "Rusia la zi"