Adrian SEVERIN 

Plecarea lui Adrian Nastase din fruntea PSD nu a fost nici rezultatul actiunii reusite a justitiei, nici cel al deciziei forurilor statutare ale partidului. Ea a fost consecinta inevitabila a distantei aparute intre modul de viata al celor mai multi lideri ai PSD si baza electorala a acestuia. O atare instrainare ramane sursa pierderii de credibilitate. Pe un atare fond orice banuiala de coruptie devine verosimila si nici un mesaj politic nu inspira sentimentul comuniunii dintre conducatori si condusi. Problema principala a PSD nu este una de imagine - si de aceea sacrificiile individuale nu vor fi suficiente spre a imbunatati perceptia populara asupra partidului - ci una de identitate. Care sunt valorile pentru care liderii PSD sunt gata sa faca sacrificii si care se reflecta nu doar in comportamentul lor politic ci si in viata personala? Care sunt principiile permitand disctinctia intre PSD si alte partide? Nimic nu poate inlocui senzatia de autenticitate pe care o da faptul ca un lider politic spune si face nu ceea ce el crede ca masa ar vrea sa auda sau sa vada, ci ceea ce el stie ca este bine si vrea sa realizeze. Intr-un partid pot coexista si grupuri de interese sau scoli de gandire diverse, cu conditia ca pe toate sa le uneasca un set minim de valori comune. Altfel partidul devine doar un forum al tranzactionismului (menit a tine in echilibru agende concurente) ascuns de demagogie. In atari conditii cu cat solidaritatea liderilor creste, cu atat credibilitatea partidului scade. Indiferent cati vulpoi batrani vor pleca si cati lupi tineri vor veni, schimbarea de persoane nu este solutia problemei de identitate a PSD. Aceasta cu atat mai mult cu cat cei dintai controleaza punctele nodale ale circuitelor complicate pe care se misca resursele financiar-organizatorice ale partidului, iar cei din urma, in masura in care au iesit din anonimat, au facut-o mai degraba prin favoruri, decat prin militantism politic. Nu inlocuirea unei camarile vechi cu una noua innoieste in sens pozitiv (caci nu orice innoire este un progres) fata si forta PSD, ci incheierea unui alt contract politic stabilind alt tip de raporturi intre militantii partidului (conducatori si activisti de la baza), alte tinte, alte garantii de loialitate individuala si de securitate colectiva, alte instrumente de lucru si alt mod de functionare. Pentru social-democrati munca trece inaintea capitalului, statul inaintea pietii, societatea inaintea individului, egalitatea inaintea libertatii, includerea (solidaritatea) inaintea concurentei (ca sursa a excluderii), internationalul (universalul) inaintea nationalului, drepturile omului inaintea securitatii. Aceasta ordine (de prioritati) trebuie asumata deschis. In practica ea poate fi obiect de nuantari si circumstantieri, de reglaje fine si dozaje sofisticate, dar nu poate fi negata, rasturnata. Cine nu o accepta opteaza pentru alte partide. Pe o atare baza se pot negocia compromisuri cu conditia ca ele sa nu compromita Ideea principala. Despartirea politicii de afaceri trebuie sa fie o componenta esentiala a noului contract politic. Concret asta inseamna ca principalii lideri ai PSD nu pot fi (direct sau indirect) nici principalii beneficiari ai politicii economice promovate de acesta, nici principalii sai sponsori. Dincolo de efortul financiar mai mare care se cere facut de stat spre a asigura neutralitatea politicilor economice ale tuturor partidelor, fiecare dintre acestea ar urma sa obtina sprijinul transparent al donatorilor pe baza unei oferte economice publice. Problema conflictului de interese si a transparentei averilor trebuie negociata si rezolvata in sanul partidului in mod mai riguros si mai restrictiv decat la nivelul statului. PSD nu poate fi azil politic pentru cei acuzati de coruptie si nici comisie de conciliere si mediere intre grupurile de interese economice (licite sau ilicite). In consecinta nu poate fi structurat pe scheletul unor asemenea grupuri. Transformarea lor in curente de opinie concurente si integrarea lor intr-un mecanism care sa vizeze macro-echilibrele la nivelul intregii societati iar nu doar micro-echilibrele la nivelul partidului este un alt element de contract. Pentru cei afectati de transformare vor fi de cautat compensatii. Transformarea nu poate fi, insa, negociabila. Asisderea, descentralizarea PSD poate fi organizatorica, dar nu politica, ideologica ori programatica. in fine, doar prin transparenta tacticii si consecventa ideologiei se ajunge ca fiecare sa inteleaga atat legatura dintre datele personale si pozitia persoanei in ierarhia partidului, precum si cea dintre politica partidului si nivelul de viata al cetateanului. O astfel de comunicare nu poate fi suplinita prin transformarea partidului intr-un seminar perpetuu. Noul contract va fi greu de convenit. Incheierea lui presupune sacrificii; poate chiar micsorarea dimensiunii PSD. Compensatia in calitate si performanta ar fi, insa, enorma. Succesul demersului ar face din PSD primul partid modernizat din Romania.