La Berlin, sarbatorit de confratii filologi la implinirea varstei de 80 de ani, Hermann Hariton Tiktin marturisea: "Venit din tinerete la Iasi... nevoia m-a facut sa incep a ma familiariza cu limba romana. Am gasit repede un profesor si, datorita faptului ca eu cunosteam limba latina si cateva limbi romanice, mi-a fost usor sa patrund secretele limbii romane..." Prietenia cu Eminescu avea sa-i fie de mare ajutor si se destainuia: "El m-a initiat in literatura romana, de la inceputurile ei si prin el am cunoscut limba poporului, a carei importanta nu era apreciata atunci decat de foarte putini. Lecturile facute cu Eminescu si explicatiile pe care mi le-a dat cu aceasta ocazie mi-au prilejuit o multime de constatari lexicografice, gramaticale, literare si istorice, pe care le-a inregistrat pe fise, la care am adaugat apoi extrase din gazete si figuri desenate deseori de mine... in modul acesta am ajuns la convingerea ca limba si literatura romana reprezinta un camp pentru a carui destelenire se facusera abia primele incercari modeste, asa ca aveam in fata mea un teren vast, pe care puteam desfasura o activitate rodnica." O activitate stiintifica ce avea sa-l inscrie la loc de cinste in istoria lingvisticii romanesti si careia, la implinirea a 70 de ani de la stingerea cercetatorului de exceptie, comunitatea academica i-a consacrat o sesiune stiintifica omagiala. In deschidere, acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, a vorbit despre contributiile lui H. Tiktin la dezvoltarea lingvisticii romanesti, amintind lucrarile despre ortografie si, indeosebi, Dictionarul roman-german. A publicat in revista "Convorbiri literare" doua dintre primele sale studii: "Un fenomen morfologic in limba romana" si "in chestia ortografica", dupa cum la mai multe publicatii ale vremii dintre care amintim "Revista pentru istorie, arheologie si filologie", si "Zeitschrift f�r romanische philologie" cu articole despre ortografia si gramatica limbii romane. S-a remarcat ca aparator al principiului fonetic in ortografie, pledand pentru apropierea limbii scrise de limba vorbita. Aceste aspecte ca si altele legate de opera sa stiintifica au fost pe larg descrise in comunicarile care au urmat: "Tiktin, etimolog", de acad. Marius Sala, "Tiktin cercetator si popularizator al limbii romane", de acad. Gheorghe Mihaila. Comunicarile "Editia a doua a dictionarului roman-german, rod al colaborarii romano-germane" de prof. dr. Paul Miron si "Editia a treia a dictionarului roman-german" de dr. Elsa L�der au fost citite de dr. Nicolae Mocanu, de la Institutul "Sextil Puscariu" al Academiei Romane din Cluj. In incheiere, ing. Alexandru Ionescu, ruda a lui H. Tiktin, venit din Germania, a depanat amintiri despre familia acestui carturar exemplar, ca cercetator eminent si om cu alese calitati intelectuale si morale. "Un monument de munca si inteligenta" Hermann Tiktin s-a nascut la 9 august 1950 in Breslau intr-o familie de rabini si, firesc, parintii doreau sa continue traditia. Tanarul se simtea insa atras de studiul limbilor romanice si doar la 18 ani cunostea bine limba latina si alte limbi romanice, dorind sa se consacre acestui domeniu. Prilejul s-a ivit in 1869 cand s-a casatorit cu Amalia Mayerhoffer si a venit la Iasi, unde s-a stabilit definitiv in anul 1978. Si-a luat doctoratul in filologie la Leipzig, in 1884, cu teza "Studien zur rum�nischen philologie" si a condus un seminar de limba si literatura romana la Universitatea din Berlin. Format la scoala neogramatica din Leipzig, tanarul si atat de sarguinciosul cercetator s-a integrat in atmosfera ieseana, remarcandu-se mai ales in studiul foneticii si gramaticii limbii romane pe care o analizeaza si din perspectiva istorica. Dubla deschidere spre cultura germana si cea romana i-a permis sa publice in reviste de specialitate din ambele tari si asa s-a facut ca Gustav Gr�ber l-a solicitat sa colaboreze cu un studiu despre limba romana in enciclopedia "Grudriss der romanischeen philologie". A fost, in felul sau, si un deschizator de drumuri in cercetarea lingvistica daca tinem seama ca, referindu-se la lucrarile de gramatica, Eugeniu Coseriu remarca, in articolul "Un precursor mai putin cunoscut al sintaxei structurale - H. Tiktin", remarca faptul ca analiza sintactica "arborescenta" a prefigurat structuralismul. Mai consemnam ca, in anii cand a fost profesor de latina si germana in diferite scoli din Iasi a elaborat "Gramatica limbii romane pentru invatamantul secundar", folosita ca manual in multe dintre scolile vremii. A participat la infiintarea "Societatii stiintifice literare", redactand partea literara si lingvistica a revistei "Albina", in paginile careia a publicat "Viata cuvantului" si fragmente din Dictionarul romano-german. A sustinut numeroase prelegeri in Romania si Germania, urmarind, dupa propria marturisire, "raspandirea cunostintelor de limba si literatura romana in tarile apusene si desteptarea interesului pentru Romania si poporul roman". Toti specialistii sunt de acord in aprecierea Dictionarului romano-german ca opera sa fundamentala, careia i-a consacrat cea mai mare parte din viata, opera lexicografica in care sunt prezentate si etimologiile cuvintelor romanesti. Dictionarul cuprinde aproximativ 35.000 de cuvinte (multe regionale sau vechi) si Mircea Seche si I. Rizescu au remarcat structura judicioasa a articolelor, indicatiile privind raspandirea teritoriala, ca si bogatia citatelor alese din peste cinci sute de izvoare bibliografice. Dictionarul a cunoscut o a doua si, recent, o a treia editie. Acad. Iorgu Iordan aprecia ca "Dictionarul acestui savant este, cum stim, cel mai bun dintre cele terminate in intregime ale limbii noastre, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca autorul lui nu a avut nici un model pe care sa-l urmeze." Aprecieri asemanatoare au facut la noi Al. Graur, L. Wlad, sau cunoscuti romanisti de peste hotare ca Th. Gartner, M. Friedwanger, W. Meyer-L�bke, A. Tobler. Prezentandu-l pe H. Tiktin ca etimolog, acad. Marius Sala a subliniat ca multe dintre etimologiile propuse sunt si azi valabile, prudenta sa fiind "o calitate nu un defect". Non omnis moriar In 1919, H. Tiktin a fost ales membru onorar al Academiei Romane, iar pentru Dictionarul german-roman a fost propus, la sugestia lui Gr. Antipa pentru "un premiu special al Academiei Romane". C. Radulescu-Motru sublinia, in 1936, ca "Dictionarul lui Tiktin este si va ramane multa vreme de aici inainte o opera fundamentala si un instrument pretios pentru specialistii in limba romana, iar pentru marele public un dictionar excelent, justificand cu prisosinta deviza pe care autorul a tiparit-o in fruntea volumului al treilea <<non omnis moriar>>." Evocand inceputul afirmarii lui H. Tiktin in lingvistica romaneasca, N. Iorga afirma: "Acum vreo cincizeci de ani a rasarit la Iasi un om cum rareori se gasesc pe lume. Strain, evreu, de familie rabinica nascut in Silezia... Unii stiau ca e un mare invatat - si era. Cate unul putea sa-si dea seama si cat interes real avea pentru noi acela care cauta sa desluseasca tainele alcatuirii graiului nostru", numind Dictionarul "un monument de munca si inteligenta". In "Adevarul literar si artistic", marele istoric facea un apel la istoricul I. Nistor, pe atunci ministru, si la reprezentantii nostri din strainatate sa se intereseze de manuscrisele ramase, "rodul muncii de o viata a unui om asa de invatat, asa de modest, asa de bun si cu atata iubire fata de acest popor". Dupa moartea invatatului, fiica sa, Gertuda a intentionat sa scrie o carte despre viata tatalui sau, dar s-a facut proiectul sa nu poata fi implinit, insa arhiva sa romaneasca a fost donata Bibliotecii Academiei Romane. Desi opera sa nu este atat de mare ca proportii, are, cum aprecia Iorgu Iordan, "un caracter, s-ar putea spune, definitiv, in sensul ca cercetarile ulterioare i-au adus prea putine schimbari esentiale". Dictionarul a fost reeditat in 1998, la Ed. Paideia de un colectiv de lingvisti coordonat de Paul Miron, apoi a aparut si o a treia editie pe care o datoram lui Paul Miron si Elsa L�der. A fost, scria Sextil Puscariu "un observator neodihnit, cu urechea vesnic atintita asupra limbii vorbite si cu creionul in mana, gata sa sublinieze, de cate ori cetea, un text". Despre omul Tiktin a vorbit pe larg ing. Al. Ionescu, ca un model de sot si parinte, cultivand copiilor aceeasi putere de daruire pentru adevar si frumos, incat era mereu pomenit: "Sa-l ai in viata mereu ca exemplu pe Hariton; sa fii sarguincioasa si sa-ti iubesti meseria ca el; sa fii modesta ca el; sa nu fii avida dupa bani..." Sa precizam ca numele de Hariton (de la grecescul haris, gratie, folosit de crestini pentru a desemna "harul sau gratia divina") este cel primit la botez, cand in 1900 a trecut la crestinism. O amintire plina de respectul cuvenit unui "ctitor al culturii nationale" ii pastreaza si Academia Romana, dupa cum aprecia C. Radulescu-Motru, care incheia: "Trupul sau s-a culcat spre odihna vesnica la sanul patriei mama, dar spiritul sau, sadit in straturile operelor sale, va continua sa inmugureasca si sa rodeasca, in ogorul studiilor despre limba noastra, care i-a fost atat de draga". Recenta sesiune omagiala a demonstrat-o cu prisosinta.

Texte redactate de Elena Solunca Moise; Foto: Alina BALAN; Coordonator: Brindusa Armanca