Bedros HORASANGIAN 

Repeziciunea cu care se deruleaza evenimentele pe scena politica romaneasca, ne obliga sa facem scurte incursiuni prin istoria secolului recent incheiat. Intr-un trecut mai apropiat sau mai indepartat, din care isi trag seva multe din intamplarile ce se consuma astazi. Procesul comunismului, clamat recent presedintelui Romaniei. printr-un APEL semnat de prestigioase nume ale vietii publice romanesti, gest de solidaritate intelectuala nu des intalnit pe meleagurile noastre, este binevenit in contextul in care o Lege a Lustratiei a ajuns, deja, pe agenda de lucru a comisiei juridice a Parlamentului. Proiectul de lege, initiat de deputatii liberali (Musca, Cioroianu, Oancea, Nicolaescu) propune ca fostii activisti de partid, cadre de conducere ale PCR, dar si fostii ofiteri de securitate sa nu mai acceada la functii si demnitati publice in urmatorii zece ani. "Legea vine cam tarziu...", marturiseste timid presedintele Traian Basescu, consemnand o evidenta. Dar "Mai bine mai tarziu, decat niciodata", spune aceeasi inteleapta vorba populara, care ar putea aduce necesare limpeziri, nu doar in spectrul politic romanesc, ci si in mentalul colectiv. Ne pregatim cu asiduitate de intrarea in Uniunea Europeana, dar nu am clarificat relatiile noastre cu istoria. Cu propriul trecut. Faptul ca s-a oficializat si va incepe sa functioneze un Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului ni se pare iarasi un semn bun. Faptul ca dupa amar de ani, CNSAS-ul va functiona la parametrii la care a fost gandit si initiat de dl Ticu Dumitrescu, iar este un element important pentru evaluarea corecta a unui trecut apropiat. Si a vietilor noastre. Totusi. Altfel, in naclaiala indusa de ambiguitati si egalizarea mocirloasa a "vinovatiei generale", nu ne putem curata nici mintea si nici sufletele. Fiecare stie mai bine despre ce este vorba. De aceea este necesar un Proces al Comunismului. Si o condamnare oficiala, din partea presedintelui Romaniei, in fata camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei, asa cum stipuleaza APEL-ul adresat presedintelui Romaniei. Pentru a condamna un regim criminal si a omagia si comemora zecile, sutele, milioanele de victime ale unui sistem represiv de trista amintire. Faptul ca doar 8% din populatia Romaniei mai este interesata de asa ceva nu poate decat sa nasca noi amaraciuni si multiple interogatii. Ce se intampla? Chiar nu ne pasa de propriile vieti si de cum am trait? Traind intens, chiar si urat, sa ne fie indiferenta propria istorie nationala? Un serial documentar-istoric cu jurnalele cinematografice ale anilor '50, comentat de istoricul Stejarel Olaru, unul dintre specialistii nostri de marca ai subiectului, a fost scos din grila de programe a unei televiziuni si inlocuit cu un serial in opt episoade despre cazul Rimaru, un criminal in serie de acum cateva decenii. Ce se intampla ? Pare incredibil, daca nu ar fi si adevarat. Doar "rating"-ul sa primeze? Daca pentru cei tineri dezinteresul pentru destinele parintilor si bunicilor ar putea fi justificat de interesul pentru manele si cupele europene la fotbal, pentru generatia varstnica avem de a face cu o tacere vinovata. "Distractia ruseasca", o forma de amuzament de discoteca, unde simbolurile si costumatia anilor sovietici fac furori printre tinerii nostri, arunca in derizoriu si grotesc un subiect grav si tragic din istoria Romaniei. Pana si asta este o consecinta a faptului ca o judecata a comunismului ar fi trebuit sa aiba loc pana acum. Mai devreme sau mai tarziu, crimele comunismului vor trebui amendate sub o forma sau alta. Macar o formula/condamnare morala si tot ar trebui gasite solutii pentru a limpezi definitiv apele. Cine. Ce. Cum. Adevarul si adevarurile legate de mostenirea comunista sunt cunoscute, dar putin mediatizate. Cel putin la noi. Numarul victimelor comunismului, in U.R.S.S si R.P.Chineza, mai ales, au atins prin GOULAG si LAOGAI, cifre halucinante de zeci de milioane. KGB-ul sovietic si GONGANBU (Securitatea Publica din R.P.C.) sunt responsabile directe ale acestor crime. Dar la noi, usturoi n-am mancat, gura nu miroase, si totusi ceva misca, o irepresibila nevoie de adevar si dreptate, dincolo de "termopanele" chinezesti, contorsionarile stangii romanesti si Timpul care le rezolva pe toate. Solicitarea din APEL-ul catre presedintele Romaniei, ca responsabilii vechiului regim sa nu mai poata accede la functii de conducere in functii publice, in Parlamentul si Guvernul Romaniei, dar nici in magistratura, presa sau diplomatie ni se pare de bun simt. Chiar daca vine cu multa intarziere. "Mi-mi" era o stampila ce semnifica "strict secret" pe documentele chinezesti. Faptul ca "Procesul comunismului" din Romania este in dezbatere publica si nu va mai aparea un "mi-mi" autohton, ar putea fi de bun augur.