Tom GALLAGHER 

La un moment dat, Georgios Papendreou, ministru de Externe cu o lunga cariera, a descris in felul urmator o problema triviala legata de minoritatile din Grecia lui natala: daca este intr-adevar o asa de mare problema, atunci este destinul nostru sa ne inecam intr-o picatura de apa. Politicienii romani straini de ideea de a fi in serviciul cetatenilor au reusit inca o data sa disproportioneze o chestiune neinsemnata cu privire la minoritatea maghiara. Pretentiile de autonomie culturala si teritoriala a unui segment al populatiei ungare sunt privite ca amenintare la viitoarea supravietuire a natiunii. Nu conteaza ca aceasta aspiratie se potriveste cu viziunea Uniunii Europene despre distribuirea puterilor si a responsabilitatilor diverselor structuri guvernamentale. Nici ca grupurile politice europene la care partidele din Romania aspira ar fi pe deplin multumite cu o astfel de descentralizare a puterii. Acest lucru este valabil pentru PPE-ul la care PD-ul lui Emil Boc este afiliat. Am puteam intelege rolul unui bloc nationalist transpartinic cu scopul de a da alarma inainte de avalansa normelor UE, care ameninta sa ingroape mare parte din economia legitima a Romaniei. Sau un astfel de grup ar putea cerceta psihologia milioanelor de romani care au renuntat sa mai caute un trai decent acasa, lasandu-i pe cei in varsta in grija unei categorii de salariati care tot intra la apa. Aceste probleme sunt efectele unui stat slab, pentru care planurile de prevenire a viitoarelor pericole sunt facute in ultima clipa. Reprezentantii publici ai statului nu se grabesc sa schimbe lucrurile, asa cum arata recentele rezultate ale votului din Parlament, ce evidentiaza sabotarea din ce in ce mai insistenta a eforturilor ministrului de Justitie de a crea un stat de drept. Cei mai multi parlamentari par indiferenti la ideea ca din cauza acestui stat se risipeste talentul inca unei generatii de romani. Nu sunt interesati sa puna la cale un plan de refacere, bazat pe nevoia de a ameliora schimbarile din viata oamenilor in carne si oase. In loc sa fie ingrijorati de soarta romanilor, ei se prefac ca sunt obsedati de asa-zisele pericole la adresa teritoriului in care locuiesc. Aceasta fixatie asupra teritoriului, si nu asupra oamenilor, a transformat largi tinuturi ale Europei in cenusa intre 1870 si 1945, iar imensele pagube le cunoastem. Acelasi lucru s-a intamplat in Iugoslavia anilor '90. Nationalismul exagerat care porneste mai ales de la temeri imaginare este formula clasica a politicienilor ratati, care nu doresc sa lase mostenire o reforma. Este strategia ce le-a asigurat victoria celor care au distrus sansele Romaniei de a-si reveni rapid din comunism, la inceputul anilor '90. Dar ei s-au imbogatit incredibil. Acest circ artificial creat afecteaza un numar mare de oameni dezamagiti. Este bine stiut ca in statele prost guvernate, in care locuiesc diverse etnii, nationalismul este o resursa emotionala, prin care victimele sistemului politic ticalosit dobandesc un fel de caldura colectiva, chiar daca ea e trecatoare. Politicienii reusesc adesea sa rapeasca mintile acelor cetateni de care abuzeaza prin comportamentul lor zilnic de legislatori ai Romaniei. Desi nu cred ca opinia mea are vreo greutate pentru el, Adrian Severin este singurul dintre politicienii cunoscuti care a incercat recent sa demoleze temerile cu privire la autonomie. Dar ceilalti politicieni s-au revoltat la incercarea lui. El a aratat cat de bine ancorata este descentralizarea in arhitectura Uniunii Europene. Severin continua astfel traiectoria post-nationalista care a devenit o trasatura a partidului sau dupa 2000. Dar se pare ca, in aceasta privinta, Adrian Severin este un caz izolat. Foarte deranjant este raspunsul mut al clasei politice la amenintarea lui Vadim Tudor, care zicea ca va aduna 10.000 de oameni in Odorheiu Secuiesc pe 15 martie, pentru o confruntare cu adeptii autonomiei Tinutului Secuiesc, care se intampla sa fie cea mai importanta sarbatoare a minoritatii maghiare. Vadim a contramandat cascadoria, fiind probabil mai interesat sa urmareasca drama care are loc in interiorul PSD-ului. Daca ar fi avut loc violente, atunci ar fi existat cu siguranta un cor de voci din UE care sa spuna ca este prea riscant ca o Romanie haotica sa devina membru, pentru ca aceasta tara nu isi poate controla emotiile colective nici in vreme de pace. Politicienii de top sunt aceia care au creat aceasta atmosfera urata prin manipularea unor volatile resurse emotionale in ultimele trei luni. Daca membrii PD, PSD, PIN si PC nu ar fi pregatit terenul pentru Vadim nu ar fi fost avantajoasa revenirea la uratul lui nationalism. PNL-ul nu s-a implicat, dar stiu ca sunt unii parlamentari liberali care ar exploata asa-zisul nationalism la fel ca ceilalti, daca asa si-ar putea atinge scopul. E oare de mirare ca exista mii de romani care hoinaresc prin lume, blestemand numele Romaniei pentru ca a fost exploatata de cei putini de la putere, care au urmarit sa-i impovareze pe cei multi si neajutorati?