Eugen SIMION 

La incitarea unui tanar si foarte talentat critic literar, Andrei Terian, am publicat cu catva timp in urma intr-un ziar din Transilvania (Adevarul de Arad) un scurt articol despre limitele compromisului. Compromisul creatorului in genere si alea scriitorului, in special, in epoca totalitarismului. Criticul citat imi reprosa, foarte civilizat dealtfel, ca in dialogurile mele cu Andrei Grigor (in ariergarda avangardei) n-am exprimat mai clar pozitia fata de cazul Caraion, de pilda, cazul unui poet important, chiar un mare poet, care intr-o imprejurare a vietii lui (detentia) a semnat pactul cu diavoulul si, mai grav, a continuat, in libertate, sa-l respecte. Sau cazul Doinas, Paleologu, scriitori care, dupa ce au trecut prin puscarie, au colaborat intr-un chip sau altul cu puterea represiva de atunci. Cat de mult si cu ce efecte? Iata ce ar trebui sa stim pentru a judeca cu maxima obiectivitate si intelegere pe cei care au trecut prin infern. Revin azi asupra acestui delicat subiect pe care intr-o zi va trebui sa-l discutam in alt cadru si cu toate documentele pe fata. I-am sugerat lui N. Manolescu, atunci cand a fost ales presedinte al Uniunii Scriitorilor, sa preia initiativa si sa organizeze o dezbatere in acest sens. Este locul cel mai potrivit pentru o confruntare corecta si profunda despre o tema care ne priveste, in fond, nu numai pe noi ca indivizi, ci literatura romana in general. Lasata pe seama pamfletarilor, resentimentarilor, mercenarilor de tot felul, ea este compromisa. A si fost, in parte, compromisa pentru ca, in loc sa se discute despre fenomenul ca atare, in toata complexitatea si gravitatea lui morala si estetica, au fost si continua sa fie atacati orbeste cativa mari scriitori postbelici (Arghezi, G. Calinescu, Sadoveanu, Preda, Nichita Stanescu, Sorescu etc.). Cine a avut de platit o polita o plateste pe aceasta cale. O rafuiala, o harmalaie, o hartuire stupida si, in cele din urma, inutila pentru ca, s-a spus de atatea ori, pamfletul nu lamureste nimic cand este vorba de un fenomen tragic in istorie. Trebuie folosite alte mijloace de analiza si expresie pentru a ajunge la radacinile lui. Altminteri, vorbim vorbe si comunicam injurii mai mult sau mai putin colorate... Pe scurt: problema compromisului (compromisul cu ideile si compromisul moral) este prea serioasa, prea grava pentru a fi lasata pe seama pamfletarilor de profesie. Nici pe seama, cred, a celor care, pe motiv ca ei n-au trecut prin infern (n-au trait, altfel zis, sub comunism), sunt mai bine plasati si infinit mai bine motivati moral sa judece ceea ce s-a intamplat din 1945 pana in 1989. Am citit recent pe un tanar si, dupa cat imi dau seama, talentat teolog care in esenta spune urmatoarele: in 1989 aveam 10 ani, in consecinta n-am avut nimic de-a face cu vechiul regim, sunt curat, nu pot fi culpabilizat in nici un fel, asa ca numai eu pot fi nepartinitor in acest proces; voi, ceilalti, care ati trait in infern sunteti culpabili si, in consecinta, neobiectivi... Nu are, cred, dreptate tanarul teolog. El are dreptul sa fie necrutator in judecatile sale, dar nu are nici o justificare morala sa interzica acelasi drept celor care, din nefericire pentru ei, n-au putut sa-si aleaga alta istorie. Mai direct spus: este usor sa te nasti inger, este mai greu sa ramai inger dupa ce petreci, vorba poetului, un sezon in iad. Un sezon care a durat o jumatate de secol. Ce-au facut poetii in aceste timpuri de restriste? Au legitimat prin opera lor regimul totalitar sau au cautat ca, facand mici sau mari compromisuri cu ideile, sa-si salveze opera? Inca o data: care sunt limitele acestui compromis, unde se sfarseste moralitatea si unde incepe deriva morala si estetica a creatorului supravegheat de cenzura si urmarit de portareii ideologiei? Iata ce-ar trebuie sa discutam pornind de la ideea filosofului Jaspers care, in 1946, spunea ca individul care traieste intr-un regim totalitar este suspect, daca nu de o culpa morala, cel putin de o culpa metafizica. Aceasta nu-l impiedica, imi vine sa cred, sa fie un analist profund si un judecator drept.