La Beer-Sheva, un oras stravechi, aflat in mijlocul pustiului Negev, asezare pomenita chiar si in paginile Bibliei, cativa evrei originari din Romania au avut initiativa de a inchega un muzeu care sa reconstituie una din cele mai crunte tragedii ale evreimii romane: scufundarea in apele turcesti a vasului "Struma". Vasul ridicase ancora din portul Constanta, indreptan-du-se spre Tara Sfanta cu 769 de emigranti. Povestea tragica a "Strumei" a inceput in urma cu 65 de ani, la 12 decembrie 1941. Maresalul Ion Antonescu, ocupat peste cap cu razboiul sau din Rasarit, a acceptat ca un numar cat mai mare de evrei romani sa paraseasca tara si sa plece in Palestina. Circa 27.000 de evrei au reusit sa se imbarce in porturile romanesti Constanta, Braila si Galati, pe cele 47 de ambarcatiuni care au navigat spre Palestina in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Istoricii inca nu si-au spus ultimul cuvant in aceasta poveste unica in istoria Holocaustului european. Nu e de mirare ca emigrarea devenise o afacere veroasa, exploatata fara mila de apropiatii stapanirii. Porturile romanesti erau unica poarta de salvare nu numai pentru evreii romani, ci si pentru evreii iugoslavi, unguri, polonezi, greci etc., care fugeau de urgia nazista. "Struma" nu era un vas sigur: fusese folosit la transporturi de vite si zacea in portul bulgar Varna, urmand sa fie vandut la fier vechi. Peste noapte, insa, vasul a devenit "navigabil" pentru 300 de pasageri. Pe punte si sub puntea vasului s-au inghesuit 769 de evrei, care isi vandusera toate bunurile pentru a plati pretul exorbitant al calatoriei. Ar fi trebuit sa ajunga in prima halta, la Istanbul, dupa 12 ore, insa drumul a durat sapte zile. Calatorii erau infometati si insetati, dar vasului nu i s-a permis sa ancoreze. Nu s-a aprobat aprovizionarea cu alimente si apa a pasagerilor. Intre acestia se aflau si 70 de copii. Englezii, care detineau mandatul asupra Palestinei, le-au sugerat turcilor sa impuna blocada asupra vasului de teama ca evreii, odata debarcati pe tarmul turcesc, si-ar fi putut continua drumul spre Palestina, in masini sau pe jos. Toate incercarile de a indupleca Anglia au fost zadarnice. Inaltul Guvernator britanic Sir Harold McMichael comunica Londrei ca "este foarte important sa nu se permita emigrantilor de pe <<Struma>> sa intre in Palestina". Mecanismul crimei incepuse sa functioneze. La 23 februarie 1942, turcii au scos vasul, care avea carma si motoarele avariate, in afara portului. Era furtuna pe Marea Neagra si "Struma" rezista cu greu valurilor furioase. La 24 februarie 1942, o torpila a scufundat "Struma". Din cei 759 de pasageri, barbati, femei si copii (10 coborasera la Istanbul, fiind in posesia unor pasapoarte britanice), nu s-a salvat decat unul singur, David Stoleru, care a reusit sa inoate pana la tarm. El traieste astazi in Oregon, Statele Unite. Multa vreme s-a crezut ca un submarin german a scufundat vasul. Ulterior, insa, a fost descoperit un document care dovedea ca submarinul sovietic "Sci-213" a lansat torpila, apreciind in mod eronat ca "Struma" transporta marfuri germane sau se ocupa de spionaj. La aflarea tragediei, liderii rezistentei evreiesti din Palestina au lipit pe strazile din Ierusalim afise cu chipul guvernatorului englez si inscriptia "Wanted for murder" (cautat pentru crima). El n-a fost insa judecat dupa incheierea razboiului, nici armatorul grec Pandelis nu a fost judecat, precum n-au fost pedepsiti nici romanii si evreii care, din cupiditate si iresponsabilitate, au admis sa urce pe vas un numar dublu de pasageri fata de cel cu care "Struma" putea sa navigheze. La inaugurarea Muzeului "Struma" din Beer-Sheva au fost aprinse 769 de candele in memoria celor disparuti. Au luat cuvantul ministri, generali, rabini, istorici, primarul orasului Beer-Sheva, dar si ambasadoarea Romaniei in Israel, dr. Valeria Mariana Stoica.

Tesu SOLOMOVICI, Ierusalim