Octavian HOANDRA 

Am renuntat de multa vreme sa ma mai amagesc ca ceea ce se petrece in urata politica romaneasca ar putea fi intamplator. Ca anumite actiuni, care scapa ochiului analistilor s-ar putea produce asa, din senin, fara a putea fi conexate cu altele, si pentru a duce, in final la vreun scop. Dar cand scena politica este mai mult un teatru de proasta calitate, transformat de tineri imberbi si genii feminine care le stiu pe toate si inca ceva pe deasupra, cu un aplomb pueril, in show de televiziune, legaturile intre "actele" politice care se petrec sub privirile noastre scarbite par mai greu de inteles. Pe asta se bazeaza si cei care pun la cale planuri, uneori atat de greu de imaginat pentru un popor cu istoria noastra, incat pur si simplu nu intelegi cum poate exista intr-un om, ori intr-un grup de oameni - politicieni sau sefi de servicii secrete -, atata nesimtire (ca sa ma exprim elegant) pentru a putea cere acestui popor sa revina "de buna voie" la anii '50, cand Securitatea comitea cele mai abominabile crime impotriva intregii tari, fara ca cineva sa-i poata trage la raspundere. De fapt, nici pana in ziua de azi nici un securist criminal nu a raspuns in fata legii pentru crimele comise. E clar acum pentru toata lumea de ce doreste dl presedinte ca ofiterii serviciilor speciale (poate prea multe pentru o singura tara!) sa detina puteri depline si discretionare, neputand fi trasi la raspundere de nici o institutie democratica a statului. Tot atat de clar ca si faptul ca cine are putere tinde sa abuzeze de ea. "Strategia de Securitate" (inaintata de catre CSAT, care nu are dreptul de a face legi, si desecretizata la insistentele presei!!!), dupa cum am putut citi in analiza Masterului de studii de securitate al Universitatii Bucuresti, "creeaza pe alocuri impresia unui text de scoala" (...) iar includerea capitolului referitor la Comunitatea Nationala de Informatii poate lasa impresia ca prin acest document presedintele are interese politice partizane." Iar "in cazul in care startegia ar fi adoptata in forma actuala, ea poate afecta procesul de integrare in Uniunea Europeana". Iata deci rezultatul muncii securisto-politice, la judecata mintilor luminate! Ne indreptam cu pasi mari spre renasterea Statului Politienesc al anilor cand multi din parintii celor din generatia mea erau arestati si torturati in beciurile Securitatii. Poate ca tonul meu e mai acut, insa cunosc din familie si chiar personal ce inseamna perchezitiile, anchetele, bataile si compoartamentul subuman al securistilor cu puteri depline! Cum spuneam, voi da cititorului cateva repere, care puse in legatura vor putea explica clar care a fost drumul pe care s-a ajuns la aceasta situatie jenanta trista, dar mai ales, atat de periculoasa pentru poporul nostru. Mai intai sa ne amintim cum dl Iliescu, prin actiuni mizerabile, a "omorat" practic mitul Monarhiei in Romania. Ea a trebuit sa fie ucisa, fiindca a fost, ca monarhie "constitutionala", unul din cele mai frumoase capitole ale democratiei romanesti, si nici cel mai rautacios istoric nu poate contesta faptul ca intre 1866 si 1937 romanii au trait cea mai fericita epoca a istoriei lor. PDSR, parintele PD-ului dlui Basescu, a ucis si distrus acest mit care ar fi putut sa deschida ochii romanilor inca din 1989. Asa s-a nascut "democratia originala" si asa au putut parintii acesteia sa conduca tara pana in ziua de azi, asa s-au putut ascunde securistii "de bine" in guverne, Parlament sau la conducerea serviciilor speciale, din umbra carora vor acum drept de viata si de moarte asupra romanilor. A inceput apoi actiunea de discreditare a partidelor "istorice", singurele care in afara Monarhiei luptau asa cum luptasera dintotdeauna pentru democratie. Dorinta d-lui Talpes de a se alatura PNT, unui partid care a insemnat insasi rezistenta anticomunista, ai carei lideri, de la Maniu, Mihalache si pana la Coposu au reprezentat seniorii demnitatii istoriei noastre este egala cu eliminarea de pe scena politica a inca unui paznic al democratiei. Incercarile disperate ale PD de a forta fuziunea cu PNL nu a fost altceva decat o incercare disperata de inlaturare, prin pierderea identitatii, a altui partid istoric, care reprezinta in acest moment, poate ultimul garant al faptului ca Romania nu se va transforma intr-un stat politienesc. Presiunile la care sunt supusi liberalii nu sunt decat semne ca unor grupuri politice de sorginte comunista nu le este suficient de larga camasa democratiei si isi doresc puterea discretionara, care ne-ar arunca inapoi in istorie. Nu e nimic nou sub soare: in politica sunt admisi si barbarii. Insa pe aceasta scena, ca in western-uri, nu se trage pe la spate. Iar daca nu am inteles nimic din recenta istorie comunisto-securista, nu avem decat s-o repetam!